Portret de artistă • Laura Stoica (1967 – 2006)

Articol de AP, 10 octombrie 2025, 11:46 / actualizat: 10 octombrie 2025, 13:55

Laura Stoica, pe numele complet Adriana Laurenția Stoica, s-a născut la Alba Iulia, în 1967, iar copilăria și adolescența și le-a petrecut la Târgoviște. Acolo a urmat cursurile de canto clasic la Școala Populară de Artă, sub îndrumarea profesorului Emil Niculescu, pe care le-a absolvit în 1986.

În anii ’80 a participat la cele mai importante festivaluri de muzică ușoară din țară – Amara, Ploiești, Buzău, Deva –, remarcându-se prin timbrul ei cald și energia scenică impresionantă.

Momentul decisiv a venit în 1990, la Festivalul Mamaia, unde a câștigat Premiul I cu piesa „Dă, Doamne, cântec”, compusă de Viorel Gavrilă. În același an, Radio România i-a oferit Premiul pentru cel mai bun debut muzical.

„Un actor grăbit”, cântecul unei generații

În 1991, Laura Stoica a lansat piesa care avea să o consacre: „Un actor grăbit”, semnată de Bogdan Cristinoiu. Melodia a devenit un simbol al anilor ’90 și i-a adus artistei Premiul revistei „Pop, Rock & Show” pentru cea mai bună voce pop feminină și titlul de Piesa anului.

A urmat o perioadă de glorie: distincții la Cerbul de Aur (Premiul I pentru debut discografic, Premiul II pentru interpretare, Premiul III pentru creație), participări internaționale în Austria, Turcia și Bulgaria, și colaborări cu unii dintre cei mai valoroși muzicieni ai vremii, reuniți în Laura Stoica Band.

Pe lângă cariera muzicală, Laura Stoica a urmat și o carieră actoricească.

Artista a absolvit în anul 2000 cursurile de actorie ale Universității Ecologice din București, avându-i profesori pe Adriana Popovici, Constantin Codrescu și Vlad Rădescu.

Laura Stoica a jucat pe scena Teatrului Nottara în „Azilul de noapte” de Maxim Gorki și, mai târziu, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, unde a fost apreciată pentru rolul din spectacolul „Călători în voia sorții”.

Revenirea și moartea tragică

După o scurtă pauză, Laura Stoica a revenit în 2005 cu albumul „S-a schimbat”, un material matur, rock, cu mesaj personal. Videoclipul piesei „Mereu mă ridic” o surprindea alături de logodnicul ei, toboșarul Cristian Mărgescu.

Pe 9 martie 2006, în urma unui tragic accident de circulație, Laura Stoica și Cristian Mărgescu și-au pierdut viața, la doar 38 de ani. Artista era însărcinată și se pregătea pentru o nouă etapă în viață.

„Focul” care nu s-a stins

Laura Stoica a rămas în memoria publicului prin energia sa inconfundabilă, prin forța cu care transmitea emoție și prin curajul de a fi autentică într-o epocă de tranziție. A cântat despre libertate, iubire și demnitate cu sinceritate și pasiune.

În 1994, a înființat Fundația „Laura Stoica”, dedicată sprijinirii tinerelor talente și copiilor aflați în dificultate. După dispariția ei, familia și prietenii au continuat să-i onoreze numele prin Festivalul „Laura Stoica”, organizat la Târgoviște și București, dar și prin reeditări discografice.

Printre piesele sale rămase în inimile publicului se numără „Un actor grăbit”, „Nici o stea”, „Mereu mă ridic”, „Cartierul cântă rock”, „Doar tu” și „E rai”.

Laura Stoica rămâne o voce-emblemă a muzicii românești, o artistă care și-a trăit viața sub semnul pasiunii și al adevărului.