Portret de artist • Regizorul Nae Caranfil 

Autor al unor filme precum „E pericoloso sporgersi”, „Asfalt Tango”, „Filantropica”, „Restul e tăcere” și „Closer to the Moon”, cineastul și-a construit o operă recognoscibilă prin umor, ironie, personaje memorabile și o privire lucidă asupra societății.

Articol de Andrei Enache, 7 septembrie 2026, 14:13

Născut la 7 septembrie 1960, la București, Nae Caranfil este fiul criticului și istoricului de film Tudor Caranfil.

În 1984, el a absolvit secția Regie film a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”Î

Încă din perioada studenției, scurtmetrajul „Frumos e în septembrie la Veneția”, realizat în 1983, a fost premiat în România și la festivalurile de la Tours și Torino. A apărut ocazional și ca actor în filmele „Salutări de la Agigea” și „În fiecare zi mi-e dor de tine”, iar ulterior a explorat și regia de teatru.

După mai multe montări realizate la București și Piatra Neamț, Nae Caranfil a plecat la Bruxelles, unde a urmat Programul Scenariștilor Europeni din cadrul Flemish European Media Institute. În 1988 a scris scenariul care avea să devină, aproape două decenii mai târziu, filmul „Restul e tăcere”.

Debutul său în lungmetraj s-a produs în 1992, cu „E pericoloso sporgersi”, pentru care a semnat atât scenariul, cât și regia. Coproducția franco-română a fost prezentată în 1993 la Festivalul de la Cannes, în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, și a obținut premii la mai multe festivaluri internaționale.

Au urmat „Asfalt Tango”, în 1995, și „Dolce far niente”, în 1998. Acesta din urmă, o coproducție franco-italo-belgiană, a primit Premiul pentru Scenariu la Namur și a participat în competiția oficială a Festivalului de la Karlovy Vary.

Consacrarea în fața marelui public a venit în 2002, odată cu „Filantropica”. Filmul a devenit una dintre cele mai cunoscute comedii ale cinematografiei românești, prin povestea sa despre sărăcie, impostură, seducție și mecanismele prin care realitatea poate fi transformată în spectacol. Replicile și personajele sale au intrat în memoria publicului, iar pelicula a fost recompensată cu Premiul Publicului la Festivalul Internațional de Film de la Paris și cu distincții la numeroase alte festivaluri.

În 2007, Nae Caranfil a realizat „Restul e tăcere”, proiect pornit dintr-un scenariu scris încă din 1988. Povestea evocă începuturile cinematografiei românești și aventura realizării unui film de mari dimensiuni, într-o epocă în care noua artă a imaginii se afla încă în căutarea propriului limbaj. Scenariul fusese distins anterior la Paris și la competiția internațională de scenarii Hartley-Merrill de la Hollywood.

Cu „Closer to the Moon”, lansat în 2014 și realizat în limba engleză, regizorul a readus în atenție povestea spectaculoasă a jafului de la Banca Națională din 1959. Producția i-a avut în distribuție pe Vera Farmiga și Mark Strong și a confirmat capacitatea cineastului de a combina istoria, absurdul și ironia tragică.

Filmul „6,9 pe scara Richter” a continuat această formulă cinematografică, îmbinând comedia, drama și musicalul. Nae Caranfil a semnat scenariul și regia, dar și muzica și versurile numerelor muzicale. Producția a deschis TIFF în 2016 și a câștigat șase premii Gopo, fiind prezentată drept cel mai recent lungmetraj al regizorului și în profilul publicat de Teatrul Național București.

Activitatea sa artistică s-a extins și în teatru. La Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București a pus în scenă „Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”, spectacol pentru care a semnat regia și ilustrația muzicală.

Cinemaul lui Nae Caranfil ocupă un loc aparte în filmul românesc. În creațiile sale, comedia nu este doar un mijloc de divertisment, ci și o modalitate de a privi critic societatea, iluziile, compromisurile și vulnerabilitățile oamenilor. Personajele sale visează, improvizează, eșuează și încearcă din nou, într-o lume în care ridicolul și tragicul se află adesea la mică distanță.