Portret de artist • Cântăreața Marina Voica
Articol de Andrei Enache, 3 septembrie 2026, 11:25
Marina Voica s-a născut la 3 septembrie 1936, la Ivanovo, în Rusia, într-o familie care i-a insuflat dragostea pentru artă încă din copilărie.
Încă din anii studenției, pasiunea ei pentru muzică a fost de nestăvilit, urcând pe scenă ca interpretă la numeroase evenimente artistice și fiind influențată în stilul său de celebra cântăreață argentiniană Lolita Torres.
Deși talentată la muzică, Marina s-a aflat la răscruce între mai multe drumuri – gimnastică, economie și scenă. În cele din urmă, a absolvit Facultatea de Finanțe și Credit din Moscova, unde l-a întâlnit pe românul Marcel Voica, cel care o va cere în căsătorie.
Odată cu mutarea în România, după terminarea studiilor, Marina a lucrat la ADAS, dar muzica i-a rămas mereu marea chemare.
Consacrarea a venit în 1960, când a fost remarcată de Valeriu Lazarov și lansată în emisiunea „Tinere talente” a Televiziunii Române, cu piesa „Pe aripa vântului”. Succesul a fost imediat, iar Marina Voica a devenit în scurt timp una dintre cele mai iubite soliste din România, o adevărată stea a muzicii ușoare românești și europene.
Cariera ei s-a desfășurat pe parcursul a peste șase decenii, timp în care a abordat un repertoriu extrem de divers: de la piese cu ritmuri disco-pop și influențe soul, până la creații de factură latino-americană. Vocea sa, expresivă și caldă, i-a permis să dea viață unor melodii care au devenit șlagăre și au rămas în memoria mai multor generații.
Compozitorii de top ai vremii i-au încredințat unele dintre cele mai inspirate partituri, iar Marina Voica, cu farmecul ei aparte, le-a transformat în hituri de neuitat. Popularitatea sa a depășit granițele României: în 1974, artista a figurat în paginile prestigioasei reviste americane Billboard, primind Diploma Star of the Year – Music Week.
De-a lungul anilor ’60 și ’70, Marina Voica a dominat topurile muzicale din România, rămânând o prezență inconfundabilă pe scenele mari ale țării și un simbol al eleganței și vitalității artistice.
