Portret de artist • Actrița Alexandrina Halic
Actrița-veselie s-a născut într-un orășel mic din Banat, la 9 noiembrie 1941, și a a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București.
Articol de Andrei Enache, 9 noiembrie 2026, 10:55 / actualizat: 9 noiembrie 2026, 12:33
Supranumită „Copilul etern al teatrului românesc”, actrița Alexandrina Halic a cucerit scena teatrului și inimile copiilor din toată țara, colaboratoare constantă a Teatrului Național Radiofonic.
Actrița-veselie s-a născut într-un orășel mic din Banat, la 9 noiembrie 1941, și a a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucuresti, Facultatea de Teatru, secția Actorie, în anul 1963.
Alexandrina Halic a jucat o viață roluri de copii și adolescenți, de la Dorothy, la David Copperfield, Tom Sawyer, prinț ori cerșetor, o puteți vedea și acum pe scena Teatrului „Ion Creangă” din București. Alexandrina Halic nu a interpretat însă numai roluri din poveștile pentru copii. Între anii 1963-1964, a fost angajata Teatrului „Mihai Eminescu” și a jucat în roluri precum Oana din „Apus de soare”, după Barbu Ștefănescu Delavrancea, în regia lui Ion Șahighian, dar și Gena din „Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, în regia lui Val Mugur. Ea a fost și vocea personajului Omide, în filmul „Maria Mirabela” (1981).
Colaborarea actriţei cu Radio România a început în anul 1961, când a participat la mai multe emisiuni pentru copii.
„Profesorul Știe Tot”, „Bună dimineața, copii!” sau „Povești pentru copii”. „Fluieraşul fermecat” de Victor Eftimiu (regia Vasile Manta, 2005), „Cuore – inimă de copil sau De la Apenini la Anzi”, după Edmondo de Amicis (regia Boris Petroff, 2005) și „Stăpânul pământului, al apelor şi al văzduhului” de Victor Eftimiu (adaptarea şi regia Boris Petroff, 2001) sunt câteva dintre cele mai recente producţii de teatru radiofonic care beneficiază de interpretarea Alexandrinei Halic.
„Îi sunt recunoscătoare Radioului pentru că a păstrat cu grijă într-o arhivă de aur, într-o fonotecă, toate lucrurile minunate care s-au întâmplat atunci. Nu mă refer doar la spectacolele radiofonice în care eu am jucat, mă refer la toate vocile celebre, toate vocile minunate care se găsesc în arhiva Radio România. Există şi la momentul actual programe de teatru radiofonic pe care sunt sigură că ascultătorii mai mici sau mai mari le ascultă cu mare plăcere. Şi îmi aduc aminte de toţi regizorii extraordinari cu care am avut privilegiul să lucrez. Radioul a adunat tot ceea ce înseamnă voci minunate, actori minunaţi din toate teatrele bucureştene, conduşi de nişte regizori pe care nu i-am uitat în cei 60 de ani de radio.
Poate că ascultătorii de o anumită vârstă îşi amintesc de Mihai Zirra, Mihail Pascal, Paul Stratilat, Val Moldoveanu, Cristian Munteanu, Dan Puican, Titel Constantinescu, nişte regizori care au marcat istoria teatrului radiofonic. Aş dori să-i menţionez şi pe regizorii cu care am lucrat recent, Mihai Lungeanu şi Gavriil Pinte, şi să le cer scuze celor pe n-am apucat să-i amintesc, foarte mulţi. O mare şansă pentru mine, în anii aceia, când mi-am început cariera de actriţă, a fost întâlnirea cu actori minunaţi pe care îi auzisem înainte de a-mi începe cariera la teatru radiofonic, dar nu-mi imaginasem că îi voi întâlni vreodată, în studio, în faţa microfonului. Mă gândesc la Fory Etterle, Clody Bertola, Gina Patrichi, Mircea Albulescu și Victor Rebengiuc”, a mărturisit actrița.
