Portret de campion • Nadia Comăneci, „Zeița de la Montreal”
Nadia Comăneci s-a retras din activitatea competiţională în mai 1984, printr-o gală de adio organizată la București.
Articol de AP , 12 noiembrie 2024, 10:14 / actualizat: 12 noiembrie 2024, 11:26
Nadia Comăneci s-a retras din activitatea competiţională în mai 1984, printr-o gală de adio organizată la București.
Câștigătoarea a 25 de medalii olimpice, mondiale şi europene, Nadia Comăneci este prima gimnastă din istorie care a primit nota 10 la un concurs olimpic.
Legendara sportivă s-a născut la Onești, la 12 noiembrie 1961. În copilărie, pe când avea vârsta de 5 ani, a fost selectată de antrenorul Marcel Duncan la A.S. Flacăra Oneşti.
Nadia a concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său. Mai apoi, a început antrenamentele cu Béla Károlyi și soția acestuia, Márta Károlyi, care au emigrat mai târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane.
La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câștigarea a trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o „Atleta Anului”.
La 14 ani, Nadia Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, notează Radio România Regional.
Românca nu doar că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de 10 la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus titlul de „Erou al Muncii Socialiste”.
Nadia Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978, Nadia Comăneci a concurat cu o greutate peste medie și ieșită din forma fizică. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă.
În 1979, a câștigat cel de-al treilea titlu european la individual compus, devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță.
La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infecții, în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95. Performanța sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.
A participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se după Elena Davîdova la individual compus. Campioana și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa.
Nadia Comăneci s-a retras din activitatea competiţională la 6 mai 1984, când a avut loc, la Palatul Sporturilor din Bucureşti, gala de adio a gimnastei, şi când a fost premiată cu Ordinul Olimpic Colanul de argint de către preşedintele de atunci al Comitetului Internaţional Olimpic, Juan Antonio Samaranch.
În 1999, Nadia Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite, pentru a lansa Anul Internaţional al Voluntariatului (2000).
Recent, ea a fost cooptată în postul de consultant pe proiecte de înaltă performanță al CS Dinamo, notează Radio România Sport.
