Portret de artist • Actorul George Calboreanu (1896 – 1986)

Articol de Andrei Enache, 3 ianuarie 2025, 10:47 / actualizat: 3 ianuarie 2025, 18:55

Apreciat actor de teatru și film și una dintre marile voci ale Teatrului Național Radiofonic, George Calboreanu s-a născut la 3 ianuarie 1896, în localitatea sibiană Turnişor.

În copilărie, a urmat clasele primare în localitatea natală, apoi a devenit elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti.

După absolvire, a plecat la Constanţa, dorind să se îmbarce pe un vapor şi să plece, dar a fost obligat să revină la Bucureşti, unde a intrat în corul unei biserici. A dat concurs la Teatrul de Operetă însă a fost respins pentru că membrii comisiei de admitere nu au putut hotărî dacă vocea lui este tenor, bas ori bariton. Calboreanu s-a înscris apoi la Conservatorul din Iaşi, la clasa lui State Dragomir, avându-i colegi pe C. Ramadan, Miluc Gheorghiu, Sorana Bopa, Costache Antoniu, Alex Critico şi alţii.

În paralel cu Conservatorul, George Calboreanu a participat şi la cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie.

În stagiunea 1918-1919, a debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în piesa „Fântâna Blanduziei”. Tot acolo, a jucat şi rolul lui Chiriac din „O noapte furtunoasă”. După doi ani, a fost angajat la Teatrul Naţional din Cluj.

George Calboreanu s-a remarcat prin prestațiile din „Messalina” şi „Butoreştii”, rolul Amos din cea de-a doua piesă aducându-i un premiu ce a constat într-o călătorie de studii la Viena.

Reîntors în ţară, a fost angajat la Teatrul ”Regina Maria”, condus de soţii Bulandra, unde a jucat în piesele „Don Juan”, „L’Aiglon”, „Cadavrul viu” şi „Masca şi obrazul”.

Mai apoi, s-a angajat la Teatrul Popular, înfiinţat de Nicolae Iorga, unde a jucat cu mare succes rolul lui Raskolnikov din „Crimă şi pedeapsă”.

Succesul i-a deschis posibilitatea de a ajunge la Naţionalul bucureştean, unde a fost angajat în 1923, unde a rămas până la pensionare.

Pe această scenă a jucat alături de alţi mari actori, precum Aura Buzescu, Sonia Cluceru, Ion Finteşteanu, George Vraca, Nicolae Brancomir, Romald Bulfinski, Ion Manu sau Aurel Athanasescu.

Dintre piesele în care a dat viaţă unor personaje memorabile amintim „Hagi Tudose”, „Hamlet”, „Coana Chiriţa” (Bârzoi), „Avram Iancu”, „Apus de soare”, „Pământ” (Boierul), „Patima de sub ulmi”, „Vlaicu-Vodă”, „Păpuşile”, „Toţi fiii mei”, „Dama cu camelii”. Au urmat spectacolele „Mama”, „Trenul blindat”, „Papucii fericirii”, „Tinereţe”, „Titanic Vals”, „Ion Vodă cel Cumplit”, „Egor Buliciov”, „Rapsodia ţiganilor”, „Omul cu mârţoaga”, „Cetatea de foc”, „Bădăranii”, „Iuda”, „Dulcea pasăre a tinereţii”, „Monna Vana”, „Complotul condamnaţilor”, „Maria Stuart”, „Fraţii Karamazov”, „Oameni pe un sloi de gheaţă”, „Patima roşie”, „Iulius Cezar” şi multe altele.

Poate cel mai cunoscut rol al său rămâne cel al domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, din piesa lui Delavrancea „Apus de soare”, care a avut premiera în 1973 şi s-a jucat fără întrerupere până în 1990.

George Calboreanu a jucat şi în filme precum „Ultimele zile ale verii” (1976), „Fraţii Jderi” (1974), „Serata” (1971), „Fraţii” (1970), „Apoi s-a născut „Legenda” (1969), „Calea Victoriei sau cheia visurilor” (1966), „Şopârla” (1966), „Neamul Şoimăreştilor” (1965), „Străinul” (1964), „Lumină de iulie” (1963), „Lupeni 29” (1962), „Omul de lângă tine” (1961), „Setea” (1961), „Bădăranii” (1960), „Brigada lui Ionuţ” (1954).

Maestrul a murit la 12 iulie 1986, la Bucureşti.