Jeana Gheorghiu (1946 – 2007): O voce pentru adevăr, o viață în slujba publicului

A fost un mentor pentru mulți, un coleg exigent, dar corect, și o prezență constantă în viața publică, într-o perioadă în care încrederea în mass-media avea nevoie de repere autentice.

Articol de AP, 6 iunie 2025, 08:43 / actualizat: 7 iunie 2025, 9:33

Într-o lume în care jurnalismul cere nu doar curaj, ci și har, rigoare și empatie, Jeana Gheorghiu s-a remarcat drept una dintre cele mai autentice figuri ale audiovizualului românesc.

Redactor, realizator, coordonator, director, lider de echipă și formator de conștiințe, ea s-a născut la 6 iunie 1946, la București, într-o familie modestă – tatăl, tehnician la telefoane, mama, laborantă în chimie – și a crescut într-o copilărie marcată de lipsuri crunte. A locuit într-un subsol, apoi într-o casă de paiantă, în condiții de sărăcie greu de imaginat. Poate de acolo și forța interioară cu care și-a trăit viața: o reziliență discretă, dar neclintită.

În adolescență, a practicat tenisul de masă și scrima, sporturi care i-au șlefuit disciplina și spiritul de competiție. Jeana Gheorghiu și-a început cariera jurnalistică în presa locală din Vrancea, apoi a colaborat la cotidianul „Scânteia Tineretului”, iar în 1972 a pășit într-o lume care avea s-o transforme: Televiziunea Română. Vocea ei inconfundabilă și curajul de a aborda subiecte ocolite de alții au făcut-o rapid îndrăgită de public.

În perioada comunistă, a moderat „Joia tineretului”, una dintre rarele emisiuni care dădeau voce și speranță tinerilor talentați ai epocii. După 1989, a fost una dintre vocile de referință ale Revoluției, semnând reportaje memorabile despre „Trenul morții” de la Timișoara, apoi documentare de forță precum „Răniții Revoluției”, „Spre altă flacără”, seria „Baricadă pentru neuitare”, „Tu poți construi mai departe”, sau „Fără prejudecăți!” – toate devenite repere ale televiziunii publice postdecembriste.

Pe lângă implicarea editorială, Jeana Gheorghiu a fost și un vizionar organizator.

La Radio România, a fost redactor-șef la Redacția Tineret, apoi director al Canalului Radio România Tineret (Radio 3) între 1994 și 1998. În această perioadă, canalul a cunoscut o efervescență creativă fără precedent. A coordonat și Compartimentul de Imagine al Societății Române de Radiodifuziune, gândind și organizând campanii de promovare care au pus în valoare misiunea și vocația Radioului public.

Cu un fler excepțional pentru comunicare, a realizat emisiuni emblematice precum „Salut, prieteni”, „Gaudeamus” sau „Ora 25. Tranzit TV”, unde a creat primul concurs televizual de anvergură cu premii consistente – inclusiv autoturisme. Sloganul „Veniți cu noi, pe canalul doi!” a devenit sinonim cu deschiderea, creativitatea și energia tinerească a echipei pe care o coordona.

Dincolo de CV-ul impresionant, Jeana Gheorghiu avea o voce caldă, un caracter puternic și o generozitate naturală, fără emfază. Avea un simț al umorului fin, adesea autoironic, care dezarma și apropia. A fost un mentor pentru mulți, un coleg exigent, dar corect, și o prezență constantă în viața publică, într-o perioadă în care încrederea în mass-media avea nevoie de repere autentice.

În 2007, o tuse seacă s-a dovedit semnalul unei boli nemiloase: cancer esofagian cu metastaze hepatice. Medicii i-au dat doar câteva luni de viață. A refuzat tratamentele agresive și spitalizarea. Și-a pus ordine în hârtii, conturi, viață – cu aceeași demnitate cu care își trăise fiecare zi de emisie.

Jurnalista a murit la 18 mai 2007, la doar 60 de ani.

Jeana Gheorghiu despre ea că a cunoscut bucuriile și necazurile acestei meserii. Iar cei care au cunoscut-o știu că a trăit jurnalismul cu tot sufletul, în vremuri când nu era nici comod, nici sigur.

La trecea ei în neființă, bunul prieten și coleg Dumitru Moroșanu mărturisea: „A mai apus o stea a audiovizualului… Jeana a fost o luptătoare, o temerară, o încrâncenată în a face meseria în toată dramatica sa existență.”