Potret de artist • Actorul Mircea Diaconu (1949 – 2024)

Maestrul a fost un simbol al teatrului și filmului autohtone, având o carieră care s-a întins pe mai multe decenii.

Articol de AP, 14 decembrie 2024, 14:10

Născut pe 24 decembrie 1949, în Vlădești, județul Argeș, Mircea Diaconu a absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 și IATC I.L. Caragiale din București în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, cu „Harfa de iarbă” de Truman Capote.

Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul „Nunta de piatră”, după Ion Agârbiceanu, în regia lui Dan Pița. În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde a rămas până în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara.

Mircea Diaconu fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru ca apoi să revină în teatru ca angajat în 2001.

Maestrul a fost un simbol al teatrului și filmului autohtone, având o carieră care s-a întins pe mai multe decenii.

Rolurile lui Mircea Diaconu în teatru

De-a lungul carierei sale teatrale, actorul a marcat prezențe memorabile pe scena marilor teatre din România. La Teatrul Bulandra, a impresionat în spectacole precum Revizorul de Gogol, regizat de Lucian Pintilie (1972), A 12-a noapte de Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei (1973), Răceala de Marin Sorescu, sub bagheta lui Dan Micu (1977), și Furtuna de Shakespeare, din nou în regia lui Liviu Ciulei (1978). La Teatrul C.I. Nottara, a continuat seria succeselor cu piese ca Cum vă place de Shakespeare, regizată de Lucian Pintilie (1982), Pădurea de Ostrovski, sub conducerea lui Constantin Marinescu (1983), Ultimul bal inspirată de Liviu Rebreanu, regizată de Dan Micu (1984), sau Burghezul gentilom după Molière, regizat de Alexandru Dabija (1986). De asemenea, a colaborat cu alte mari scene teatrale, inclusiv Teatrul Național I.L. Caragiale, în montări de excepție precum Ghetou de Joshua Sobol, regizat de Victor Ioan Frunză, și Teatrul descompus de Matei Vișniec, în regia Cătălinei Buzoianu.

Filmografia lui Mircea Diaconu

Pe marele și micul ecran, actorul a dat viață unor personaje memorabile, apărând în numeroase producții cinematografice. Printre filmele notabile se numără Nunta de piatră (1972), Actorul și sălbaticii (1975), Profetul, aurul și ardelenii (1978), De ce trag clopotele, Mitică? (1981), Filantropica (2002) și Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006). A colaborat cu regizori renumiți în pelicule ce au rămas reper în cinematografia românească, precum Buletin de București (1983), O scrisoare pierdută (1982, spectacol TV), și mai recent Doar cu buletinul la Paris (2015). Versatilitatea sa actoricească l-a consacrat ca una dintre figurile emblematice ale teatrului și filmului românesc.