Portret de campion • Pugilistul Leonard Doroftei
Sportivul a urcat pe podiumul olimpic de două ori, aducând României medalii de bronz la Barcelona 1992 și Atlanta 1996, și a fost campion mondial (1995) și european (1996, 1997).
Articol de AP , 10 aprilie 2025, 11:11 / actualizat: 10 aprilie 2025, 17:15
Născut pe 10 aprilie 1970, la Ploiești, Leonard Doroftei a descoperit tainele boxului la doar 14 ani, la clubul „Prahova”, sub privirea atentă a antrenorului emerit Titi Tudor.
Talentul său ieșit din comun a fost remarcat rapid. Între 1986 și 1988, el a cucerit titlul național la juniori în fiecare an, iar la seniori a dominat ringul cu cinci titluri naționale în anii ’90.
Palmaresul său la amatori este impresionant: 239 de victorii din 254 de meciuri, o demonstrație de perseverență și măiestrie pugilistică. A urcat pe podiumul olimpic de două ori, aducând României medalii de bronz la Barcelona 1992 și Atlanta 1996, și a fost campion mondial (1995) și european (1996, 1997).
În 1998, după 13 ani de box amator, Leonard Doroftei face pasul în ringul profesionist, sub culorile clubului Interbox din Montreal. În șase ani, a strâns 24 de meciuri, dintre care 22 câștigate, 8 prin K.O., un egal și o singură înfrângere.
Cel mai strălucitor moment al carierei sale vine în ianuarie 2002, când, la San Antonio (SUA), îl învinge pe argentinianul Raul Balbi și devine campion mondial WBA la categoria semi-ușoară. Victoria este reconfirmată în fața propriilor suporteri, la București, în luna mai a aceluiași an, într-o atmosferă electrizantă.
În 2003, Doroftei luptă pentru unificarea titlurilor WBA și IBF cu americanul Paul Spadafora – un meci epic, terminat la egalitate, dar cu statistica net favorabilă românului. Tot în acel an, pierde titlul mondial din cauza depășirii limitei de greutate înaintea unui meci anulat, fără a urca în ring.
Ultima sa apariție în ring a fost în iulie 2004, la Atlantic City, împotriva lui Arturo Gatti, un meci care a marcat finalul carierei sale de profesionist, dar nu și sfârșitul poveștii. Doroftei revine în țară și intră în echipa de antrenori a lotului național, continuând să inspire și să formeze noile generații de boxeri.
În 2012, este ales președinte al Federației Române de Box, consolidându-și rolul de lider și mentor al sportului pe care l-a slujit cu pasiune. Pentru meritele sale excepționale, în 2002 i-a fost conferit Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Cavaler.
