Portret de campion • Legendarul Mircea Lucescu
Articol de Andrei Enache, 29 iulie 2025, 10:38
Născut la 29 iulie 1945, la București, Mircea Lucescu este una dintre figurile emblematice ale fotbalului românesc și internațional, un om care a transformat pasiunea pentru joc într-o carieră legendară.
Atacant de clasă, extremă dreaptă cu viziune și rafinament, și ulterior antrenor de elită, el a demonstrat că succesul se construiește cu disciplină, tenacitate și o viziune pe termen lung.
De pe teren, în inimile fanilor
Cariera sa fotbalistică a început în 1961, la Școala Sportivă nr. 2 din București. A fost transferat rapid la Dinamo București, unde a debutat în prima divizie și a devenit un jucător de referință. Între 1965 și 1967 a evoluat la Știința București (actualul Sportul Studențesc), apoi și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara, în 1981. În total, a strâns 360 de meciuri în prima divizie și 78 de goluri marcate.
Cu 70 de selecții la echipa națională și un rol esențial în Campionatul Mondial din Mexic (1970) și Campionatul European din 1972, Mircea Lucescu a fost un lider autentic, purtând banderola de căpitan cu demnitate și devotament. În 1974, a doborât recordul de selecții deținut de Iuliu Bodola, devenind cel mai selecționat jucător român al momentului.
Retras din activitatea competițională în 1981, Mircea Lucescu a preluat banca tehnică a Corvinului Hunedoara, cu care a promovat în prima ligă în primul sezon. În scurt timp, echipa sa a ajuns în cupele europene. A urmat o perioadă intensă ca selecționer al României (1981–1986), calificând naționala la Euro ’84 – o performanță majoră pentru fotbalul românesc.
Cariera sa de antrenor a inclus cluburi importante din România, Italia, Turcia, Ucraina și Rusia. Dinamo, Pisa, Brescia, Rapid, Inter Milano, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior Donețk, Zenit Sankt Petersburg, Dinamo Kiev și chiar naționala Turciei se află pe traseul său profesional, în care a combinat rigoarea cu inspirația, iar autoritatea cu empatia.
La Șahtior Donețk, între 2004 și 2016, Lucescu a atins apogeul carierei. A cucerit 8 titluri de campion al Ucrainei, 6 Cupe, 7 Supercupe și, în 2009, Cupa UEFA – o performanță unică pentru un antrenor român. În Turcia, a obținut titlul de campion atât cu Galatasaray (2002), cât și cu Beșiktaș (2003), confirmându-și statutul de tehnician de top în contexte fotbalistice diverse.
Recunoaștere și distincții
Mircea Lucescu este absolvent al Academiei de Studii Economice. În 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv”, iar în 2009 a primit Ordinul Național „Crucea României”, în grad de Cavaler. A fost desemnat cetățean de onoare al municipiilor Hunedoara și București și inclus, în 2019, de prestigioasa publicație France Football între cei mai buni 50 de antrenori din toate timpurile.
În 2010, IFFHS l-a inclus în topul celor mai valoroși 100 de antrenori ai deceniului (2001–2010), iar respectul de care se bucură în lumea fotbalului se bazează nu doar pe trofee, ci și pe caracterul său echilibrat, lucid și profund atașat valorilor sportului.
Întoarcerea acasă
În august 2024, la aproape 80 de ani, Mircea Lucescu a revenit la cârma echipei naționale a României, cu obiectivul de a obține calificarea la Campionatul Mondial din 2026. Revenirea sa într-un moment crucial pentru fotbalul românesc demonstrează, încă o dată, că pasiunea și dorința de a construi nu cunosc vârstă.
Mircea Lucescu rămâne un simbol al excelenței, un constructor de echipe, un lider respectat și un ambasador al României în marile arene ale lumii.
