Portret de artist • Actorul Vlad Rădescu
Regizorul Gheorghe Vitanidis l-a remarcat încă din primul an de facultate (1972), oferindu-i rolul principal în filmul „Ciprian Porumbescu”, un succes cinematografic.
Articol de AP , 18 noiembrie 2024, 11:11
Născut la 18 noiembrie 1952, Vlad Rădescu a urmat liceul „Dimitrie Cantemir” și clasa a XII-a la liceul „Ion Luca Caragiale” din București, pe care l-a absolvit în 1971 cu media 10 la Balaureat.
Regizorul Gheorghe Vitanidis l-a remarcat încă din primul an de facultate (1972), oferindu-i rolul principal în filmul „Ciprian Porumbescu”, un succes cinematografic.
La filmările pentru lungmetrajul „Ciprian Porumbescu“, actorul Vlad Rădescu a învăţat câteva acorduri de pian, precum şi să ţină în mână vioara şi arcuşul. Vrednic încă din facultate, îşi aduce aminte că lucra până şi în vacanţe, căci a tot primit roluri. Astăzi, se gândeşte când şi când la trecut, inclusiv la cel al bunicului, generalul Nicolae Rădescu, ultimul prim-ministru al ţării înainte de instaurarea regimului comunist.
Câțiva ani mai târziu, l-a interpretat pe Avram Iancu, personaj principal în peliculele Munții în flăcări și „La răscrucea marilor furtuni” (1980), în regia lui Mircea Moldovan.
Vlad Rădescu a absolvit I.A.T.C. (actuala Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”) secția Actorie în 1975 la București, clasa profesoarelor Sanda Manu și Geta Angheluță.
Mai apoi, a fost repartizat la Târgu Mureș în 1975 unde a rămas până în 1994. În acest interval, în afară de teatru și-a continuat și cariera cinematografică.
Din 1990 și până în 1994, Vlad Rădescu a ocupat postul de director adjunct executiv al Teatrului Național din Târgu Mureș, iar în 1994 se întoarce în București și se angajează la Teatrul Mic din București, în paralel devenind consultantul artistic al rectorului UNATC, Victor Rebengiuc.
Ulterior, devine prin concurs director general al Teatrului Nottara (1996 – 2000) din București.
În producții de televiziune străine, i-au fost încredințate rolurile lui Carol cel Mare (1996) și Otto von Bismark (2007).
