Portret de artist • Actorul Ion Dichiseanu (1933 – 2021)

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959, maestrul a avut o carieră impresionantă, desfășurată în principal pe scena Teatrului Nottara, dar și în cinematografia românească.

Articol de AP , 20 octombrie 2025, 12:14 / actualizat: 20 octombrie 2025, 17:20

Născut la 20 octombrie 1933, la Adjud, regretatul Ion Dichiseanu rămâne o prezență luminoasă în memoria publicului, simbol al eleganței, talentului și pasiunii pentru artă.

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959, maestrul a avut o carieră impresionantă, desfășurată în principal pe scena Teatrului Nottara, dar și în cinematografia românească.

Ion Dichiseanu fost un actor complet, capabil să confere profunzime și carismă fiecărui rol, de la dramă la comedie, amintește Radio România.

Printre spectacolele care au marcat generații de spectatori se numără „Micul infern”, în care a jucat alături de Silvia Dumitrescu Timică, Lucia Mureșan și Ștefan Radof. De asemenea, a fost o voce inconfundabilă în producțiile Teatrului Național Radiofonic, unde a dat viață unor personaje memorabile.

Pe marele ecran, Ion Dichiseanu a interpretat roluri puternice și rafinate în filme care au devenit repere ale cinematografiei românești: „Darclée” (1960), „Porto-Franco” (1961), „Tudor” (1962), „Titanic vals” (1964), „Bătălia pentru Roma” (1968), „Pistruiatul” (1973), „Toate pânzele sus” (1977), „Pentru patrie” (1978), „Revanșa” (1978), „Trandafirul galben” (1982) sau „Misterele Bucureștilor” (1983).

Artistul a trăit intens și dincolo de scenă. În anii ’60, a avut o relație cu celebra actriță spaniolă Sara Montiel, poveste pe care avea să o împărtășească în volumele sale „Frumoasa spaniolă, frumoasa suedeză” (1995) și „Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel” (2016). „Eu nu am vocația de a vorbi liber, eu trăiesc vorbele”, spunea el cu sinceritate, subliniind felul profund în care arta i-a definit existența.

Pentru activitatea sa artistică excepțională, Ion Dichiseanu a fost recompensat cu numeroase distincții: Premiul Asociației Cineaștilor din România (1979) pentru rolul din „Clipa”, Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), o stea pe Aleea Celebrităților (2015) și Premiul pentru Întreaga Carieră la Gala Premiilor Gopo din 2017.

A fost căsătorit cu solista Simona Florescu, împreună având o fiică, Ioana Georgiana, și o nepoțică, Anastasia, care i-au adus bucurii profunde în ultimii ani ai vieții.

Ion Dichiseanu s-a stins din viață la 20 mai 2021, la Spitalul de Urgență Floreasca din București, lăsând în urmă o moștenire artistică remarcabilă și un model de demnitate, rafinament și dragoste pentru public.