Portret de artist • Ion Caramitru (1942 – 2021)

De-a lungul carierei sale teatrale, maestrul a interpretat roluri memorabile atât pe scene, cât și la Teatrul Național Radiofonic.

Articol de AP , 9 martie 2026, 12:14

Actor de teatru și film, regizor, manager cultural și una dintre figurile emblematice ale scenei românești, Ion Caramitru rămâne asociat cu marile roluri ale teatrului, cu modernizarea instituțiilor culturale și cu o voce inconfundabilă care a marcat și Teatrul Național Radiofonic.

Maestrul s-a născut la 9 martie 1942, la București și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1964, la clasa profesoarei Beate Fredanov, iar în același an a debutat pe scena Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, în spectacolul „Eminescu” de Mircea Ștefănescu.

De-a lungul carierei sale teatrale, Ion Caramitru a interpretat roluri memorabile în spectacole precum „Steaua fără nume”, „Un tramvai numit dorință”, „Romeo și Julieta”, „Macbeth”, „Azilul de noapte”, „Furtuna” sau „Eduard al III-lea”. De asemenea, a fost actor și regizor la Teatrul Bulandra, instituție pe care a și condus-o în perioada 1990-1993.

Film, radio și recunoaștere internațională

Ion Caramitru a avut o prezență constantă și în cinematografie, jucând în peste 30 de filme.

Printre cele mai cunoscute apariții se numără rolurile din „Pădurea spânzuraților” (1964, regia Liviu Ciulei), „Iarba verde de acasă” (1978, regia Stere Gulea), „Ecaterina Teodoroiu” (1978), „Kafka” (1991, regia Steven Soderbergh), „Mission: Impossible” (1996, regia Brian De Palma) și „Amen.” (2002, regia Costa-Gavras).

Pentru rolul din filmul „Ștefan Luchian”, regizat de Nicolae Mărgineanu, Ion Caramitru a primit Premiul Special al Juriului la Festivalul Național al Filmului din 1984.

În paralel, maestrul a fost una dintre vocile de referință ale Teatrului Național Radiofonic, unde a dat viață unor personaje memorabile prin interpretări de o mare forță expresivă.

Un lider al vieții culturale

Dincolo de cariera artistică, Ion Caramitru a avut un rol esențial în viața culturală românească. A fost ministru al Culturii între 1996 și 2000, iar ca președinte al Uniunea Teatrală din România (UNITER) a sprijinit constant dezvoltarea teatrului românesc.

A condus timp de mulți ani Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, transformând instituția într-un reper cultural major și contribuind la modernizarea ei.

Ion Caramitru a fost una dintre vocile Revoluției Române. În 22 decembrie 1989, a apărut la Televiziunea Română alături de poetul Mircea Dinescu, anunțând căderea regimului Ceaușescu, un moment rămas emblematic pentru istoria recentă a României.

Moștenirea unei mari personalități

Activitatea sa a fost recunoscută și pe plan internațional. În 1995 a devenit Ofițer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic, distincție acordată de Elizabeth II pentru promovarea culturii.

În 1997, Franța i-a conferit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, iar în 2010 a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce.

În 2012, actorul a fost omagiat cu o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din București, în semn de apreciere pentru contribuția sa la cultura română.

În plan personal, Ion Caramitru a fost căsătorit cu actrița Micaela Caracaș, alături de care a avut trei fii: Andrei, Ștefan și Matei.

Marele actor s-a stins din viață la 10 septembrie 2021 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.