Călătoria cu aripile incertitudinii: Experienţele persoanelor cu dizabilităţi cu regulile companiilor aeriene

Articol de Radio Vacanța, 29 august 2023, 17:35 / actualizat: 29 august 2023, 19:00

„E periculos să ieşi pe uşa casei tale”, spunea Bilbo Baggins în Stăpânul inelelor. Drumurile sunt conectate între ele şi, odată ce ai ieşit, cine ştie unde ajungi. Călătoria spontană este însă un vis din vremea lui Tolkien. În ziua de astăzi, să călătoreşti înseamnă multă planificare: până să ieşi din casă ai bagaje de făcut, bilete de cumpărat, reguli peste reguli de verificat. Apropo de reguli: activiştii pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi insistă pe lângă instituţiile europene să facă ordine în regulile practicate de companiile aeriene, pentru că sunt greu de găsit şi de interpretat, diferă de la o companie la alta şi sunt discriminatoare. Am încercat să aflu care este experienţa persoanelor cu dizabilităţi din România cu companiile aeriene.

Problema a fost ridicată de Forumul European al Dizabilităţii, o organizaţie cu sediul la Bruxelles, care a atras atenţia asupra faptului că regulile sunt atât de încâlcite încât uneori persoanelor cu dizabilităţi li se refuză îmbarcarea pentru ceva de care nu au habar. Să vedem însă mai întâi cum se desfăşoară procesul: cum e călătoria cu avionul pentru persoanele cu dizabilităţi. Câteva experienţe personale ne-a povestit alpinistul nevăzător Alex Benchea:

Când cumperi biletul, la unele companii poţi să bifezi că ai nevoie de asistenţă; la altele însă trebuie să suni în call center să anunţi. Mai toate aeroporturile au un birou pentru asistenţă, te duci acolo şi spui că ai rezervat. Sunt oameni care te însoţesc în aeroport, te ajută să faci formalităţile şi să urci în avion. Locurile de la geam sunt rezervate persoanelor cu dizabilităţi de obicei, fiindcă deasupra capului este un buton prin care poţi să chemi un însoţitor de zbor, Alex Benchea.

Toate bune şi frumoase când există asistenţă. Până când intervine factorul uman, care produce situaţii tensionate:

Chiar în Washington am dat peste un tip care m-a obligat să mă pun în cărucior. Mă tocmeam cu el la uşa avionului, îi spuneam că nu am nevoie, că pot să merg, dar nu accepta niciun argument. Poate a vrut să procedeze aşa fiindcă era aglomerat în aeroport, nu ştiu, dar m-am simţit foarte ciudat. Probabil că ei asociază dizabilitatea cu lipsa mobilităţii… Apoi cu comunicarea e greu uneori, fiindcă s-a întâmplat ca oamenii de la asistenţă să nu ştie engleză. În Elveţia am dat de cineva care nu înţelegea deloc engleza. Aveam două bagaje, unul de cală şi unul de mână, dar el nu a înţeles că cel pentru cală trebuia să-l predau, aşa că m-a dus cu ambele la security. Veneam din Alpi, în bagajul de cală aveam tot echipamentul: colţari, pioleţi, tot felul de lucruri din metal. Când le-au văzut acolo, au început să strige la mine, că de ce le-am adus, Alex Benchea.

Cu câteva luni în urmă, un utilizator de scaun rulant electric din Ungaria s-a putut îmbarca doar după ce a fost de acord să i se confişte bateria dispozitivului. Andrei Popa este un antreprenor în scaun rulant din Iaşi, care a fondat anul acesta o întreprindere socială specializată în promovare. I-a plăcut dintotdeauna să călătorească, aşa că a adunat destulă experienţă prin aeroporturi. Am discutat cu el despre sensul acestor restricţii:

Andrei Popa: Tot timpul am la mine documentaţia: specificaţiile scaunului cu rotile, greutatea, specificaţiile bateriilor. Companiile aeriene nu acceptă baterii cu acid pentru că se pot produce anumite accidente, aşa că mi se pare normal ca, dacă bateria e conformă, să am documentaţia pregătită în avans. La noi în Iaşi verificările sunt mai stricte: merg într-o cameră separată, unde sunt controlat. Într-adevăr există posibilitatea de a transporta droguri sau alte substanţe interzise în scaunul cu rotile, de aceea înţeleg toate verificările acestea suplimentare; cu toate că atunci când mă întorc în ţară niciodată nu am avut parte de verificările acestea drastice ca la Iaşi.

Andrea Nagy: Ce altceva îi mai sfătuieşti pe utilizatorii de scaun rulant care călătoresc cu avionul?

Andrei Popa: Dacă există posibilitatea, să achiziţioneze bilete cu zboruri directe. Eu nu mă pot deplasa deloc şi trebuie să fiu mutat de pe un scaun pe altul la fereastră, apoi înapoi în scaunul meu la fiecare escală. Sunt nişte paşi în plus care sunt obositori pentru o persoană cu dizabilităţi locomotorii.

Conform legislaţiei europene, aeroporturile – nu companiile aeriene – sunt cele care trebuie să se ocupe de asistenţa pentru persoanele cu dizabilităţi privind îmbarcarea şi gestionarea bagajului. Personalul de la bord trebuie să însoţească utilizatorii de scaun rulant la baie în caz de nevoie: dacă baia este accesibilă, pentru că pentru asta nu există o regulă unitară. Persoanele cu mobilitate redusă pot avea 2 echipamente asistive la bord, dar stocarea echipamentelor se face în funcţie de spaţiul disponibil şi regulamentul companiei privind obiectele considerate periculoase. Utilizatorii de scaun rulant care au nevoie ca echipamentul lor să fie stocat sunt sfătuiţi să-l fotografieze înainte de călătorie pentru ca, în caz de deteriorare, să poată solicita compensaţii.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.