Portret de scriitor • Ion Creangă (1837 – 1889)

Articol de Andrei Enache, 1 martie 2025, 11:08 / actualizat: 2 martie 2025, 12:33

Un clasic al literaturii române remarcat prin măiestria poveştilor şi basmelor sale, Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837, la Humuleşti, judeţul Neamţ. Părinţii săi au fost Ştefan a Petrii Ciubotariul şi Smaranda Creangă, „răzeşi fără pământuri” din ţinutul Neamţului. Ion a fost primul născut dintre cei opt copii ai familiei sale.

La 1 septembrie 1846, începe cursul primar în satul natal, la şcoala înfiinţată de preotul Ion Humulescu (Nemţeanu), cu dascălul Vasile a Ilioaei (Vasilicăi), iar în perioada 1848 – 1850 învaţă la şcoala din Broşteni. În perioada 1850 – 1851, studiază la un psalt de la Biserica Adormirea din Tg. Neamţ.

În iunie 1855, trece primul examenul public la Şcoala din Fălticeni, calificându-se astfel pentru Seminarul de la Socola din Iaşi.

La 28 iunie 1858 moare Ştefan a Petrii Ciubotariul, tatăl său, iar Ion Creangă, fiind cel mai mare dintre copii, devine „capul familiei”, în sarcina sa intrând îngrijirea celorlalţi fraţi, renunţând pentru moment la cursurile seminarului.

În noiembrie 1864, printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Ion Creangă este numit provizoriu institutor.

În anul 1865, a devenit, pentru o perioadă, diacon la Biserica Sfântul Pantelimon din Iaşi, iar în iunie încheie cursurile de doi ani la Institutul Vasilian din Iaşi, primind Atestatul cu nota „eminentă” la toate materiile.

În septembrie 1874, este numit institutor la clasele I şi II-a de la Şcoala primară de băieţi nr. 2 din Păcurari, Iaşi.

În anul 1875, este numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice, ocazie cu care face cunoştinţă cu Mihai Eminescu, care avea apoi să îl introducă la Junimea, unde Creangă publică, în acelaşi an, în revista „Convorbiri literare”, „Soacra cu trei nurori” şi „Capra cu trei iezi”.

În iunie 1879, Ion Creangă cumpără locul şi „Bojdeuca din Ţicău” pe numele Tincăi Vartic, după ce a scris el însuşi actul şi l-a semnat ca martor şi după ce a plătit 50 de galbeni austrieci.

La vremea aceea, Ion Creangă devenise recunoscut pentru faptul că la căsuţa sa din Ţicău deţinea un număr foarte mare de pisici, peste 30, iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viaţa sa, elocvent fiind numele dat uneia din feline, Mărioara, după mătuşa lui zgârcită din satul natal Humuleşti.

Anul 1880 este plin de evenimente în viaţa marelui povestitor, perioadă în care începe să scrie „Amintiri din copilărie”, cu care a atins apogeul creaţiei sale, la doar cinci ani de la debutul său în „Convorbiri literare”.

În anii următori, starea de sănătate a lui Creangă se deteriorează tot mai mult, viaţa sa împărţindu-se între publicarea unor noi scrieri, concedii medicale şi tratamente, însă comunicarea cu Eminescu, neîntreruptă din momentul în care s-au cunoscut, era marea lui dorinţă şi alinare.

În iunie 1889, Creangă află din ziare despre moartea lui Eminescu, bunul său prieten, moment care avea să îi grabească şi lui sfârşitul, moment survenit la 31 decembrie 1889, la Iaşi, în urma unei crize de epilepsie. În a doua zi a anului 1890, este înmormântat la Cimitirul Eternitate din Iaşi.

Moștenirea literară a lui Ion Creangă este una fundamentală pentru literatura română, fiind considerat unul dintre cei mai mari povestitori ai țării. Opera sa este caracterizată de un stil autentic, umor savuros, limbaj viu și expresiv, inspirat din graiul popular moldovenesc.

„Amintiri din copilărie”, capodopera lui Ion Creangă și una dintre cele mai iubite lucrări din literatura română, este o evocare nostalgică a copilăriei petrecute în satul Humulești, plină de umor, scene pitorești și personaje memorabile.

Semnătura lui Ion Creangă mai poartă „Harap-Alb” (basm cult care reinterpretează mitul eroului civilizator), „Povestea porcului” (un basm fantastic plin de tâlc), „Povestea lui Stan Pățitul” (aventurile unui personaj naiv și ghinionist), „Ursul păcălit de vulpe” (povestire clasică despre viclenie și naivitate), „Prostia omenească” (satiră la adresa ignoranței), „Dănilă Prepeleac” (poveste despre istețime și noroc) sau „Punguța cu doi bani” (o fabulă despre perseverență și răsplată).

Ion Creangă a influențat profund literatura română prin stilul său oral, autenticitatea limbajului și umorul său inconfundabil. Opera sa va rămâne un reper esențial pentru generații de cititori și scriitori.