Portret de campioană • Gimnasta Monica Roșu

Articol de Andrei Enache, 11 mai 2025, 09:36 / actualizat: 11 mai 2025, 13:47

Născută pe 11 mai 1987, în municipiul Bacău, Monica Roșu a pășit pentru prima dată într-o sală de gimnastică la doar patru ani. Încă de la început, i-au fost remarcate agilitatea și forța – calități care au recomandat-o rapid pentru echipa de junioare a României, cu baza la Onești, orașul-simbol al gimnasticii românești.

Primul său concurs internațional, Top Gym Tournament din Charleroi (Belgia, 2000) i-a oferit lecție dură. Intrată pe ultima sută de metri în lot, ușor accidentată, Monica Roșu a încheiat pe locul 12 la individual compus. Cu toate acestea, momentul a reprezentat începutul unei deveniri.

Tânăra gimnastă a ajuns mai apoi la Deva, în cetatea performanței, unde a fost remarcată pentru săriturile sale explozive și expresivitatea de la sol. În scurt timp, ea avea să urce pe podium la competiții internaționale de juniori: două medalii de bronz la Campionatele Europene de la Patras și un loc 4 la Internaționalele României.

Ascensiunea a fost rapidă. În 2003, Monica a debutat la Campionatele Mondiale de seniori de la Anaheim, unde a obținut argintul cu echipa și un excelent loc 4 la sărituri. Anul următor, la Europenele de la Amsterdam, a fost deja vedetă: aur cu echipa și aur la sărituri.

Dar apogeul carierei a fost, fără îndoială, Olimpiada de la Atena (2004). Într-o echipă de excepție – alături de Daniela Sofronie, Cătălina Ponor, Alexandra Eremia, Oana Ban și Silvia Stroescu – Monica a contribuit decisiv la cucerirea aurului olimpic pe echipe. Apoi, în finalele pe aparate, a scris istorie la sărituri, unde a executat cele mai dificile exerciții din concurs, obținând al doilea său aur olimpic.

Din păcate, performanța supremă a fost urmată de accidentări care i-au frânt ritmul. În 2005, nu a mai fost selecționată în lotul pentru Campionatele Mondiale, iar Monica Roșu a decis să se retragă la doar 18 ani.