Portret de artist • Ștefan Bănică (1933 – 1995)

Articol de Andrei Enache, 27 mai 2025, 10:37 / actualizat: 27 mai 2025, 17:45

Născut la 11 noiembrie 1933, Ștefan Bănică a fost un actor complet, capabil să stârnească râsul și emoția cu aceeași intensitate.

Încă din copilărie, el a dovedit talent artistic, fiind activ în Corul de copii al Radiodifuziunii și în emisiuni dedicate celor mici.

După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, și-a urmat vocația la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, unde l-a avut ca mentor pe profesorul Alexandru Finți. Talentul său a fost repede remarcat de mari nume ale scenei, precum Radu Beligan.

Ștefan Bănică a debutat profesional la Teatrul din Galați, apoi a revenit în Capitală, unde a urcat pe scenele Teatrului Giulești, Teatrului Bulandra și Teatrului de Revistă, devenind un pilon al comediei de calitate.

Pe scena Teatrului Bulandra, Ștefan Bănică a creat personaje de referință în piese celebre: Iordache din „D’ale carnavalului”, Ghiță Pristanda din „O scrisoare pierdută”, dar și în „Revizorul” sau „Furtuna”, unde a jucat alături de Victor Rebengiuc. Talentul său era dublat de o energie inconfundabilă și de un simț al umorului fin, care transforma orice apariție într-un eveniment. A fost la fel de prezent și în spectacole de revistă, reușind să păstreze o notă de autenticitate chiar și în cele mai spumoase momente.

Activitatea sa nu s-a limitat la scenă. La Teatrul Național Radiofonic, a dat viață unor personaje memorabile în producții precum „Anecdota provincială”, „Bărbierul din Sevilla” sau „Visul unei nopți de iarnă”. Vocea sa era recunoscută imediat de publicul ascultător, care îl aprecia pentru firescul și umanitatea pe care le transmitea prin microfon.

În cinematografie, debutul său a venit în 1965, cu filmul „Dincolo de barieră”, urmat de o serie de roluri diverse în pelicule precum „Tunelul”, „Brigada Diverse intră în acțiune”, „Păcală”, „Nea Mărin miliardar” și „De ce trag clopotele, Mitică?”. Cu un registru larg, de la farsă la dramă, Bănică a devenit un chip familiar și îndrăgit pentru generații întregi de cinefili.

Artist polivalent, Ștefan Bănică a fost și un interpret muzical de succes. Melodii precum „Gioconda se mărită”, „Astă seară mă fac praf” sau „Ce aveți, fetelor, cu mine?” au intrat în repertoriul clasic al muzicii de divertisment românești. Vocea sa caldă, cu un timbru aparte, cucerea publicul nu doar în săli de spectacol, ci și prin intermediul televiziunii, mai ales în duetul artistic de succes cu Stela Popescu, din anii ʼ70.

Moștenirea artistică a lui Ștefan Bănică continuă prin fiul său, Ștefan Bănică Jr., care i-a călcat pe urme atât pe scenă, cât și în muzică.

Seniorul a rămas, însă, un reper unic în cultura română, apreciat pentru stilul inconfundabil și dăruirea cu care și-a făcut meseria.

Maestrul a încetat din viață la 27 mai 1995, la București.

Recunoașterea valorii sale a venit și postum: un bust în orașul natal Călărași, o stradă care îi poartă numele, o stea pe Aleea Celebrităților din București și un bust dezvelit în 2016 la Teatrul Odeon sunt doar câteva dintre gesturile prin care România a ales să își cinstească unul dintre cei mai mari actori ai săi.

La 3 decenii de la trecerea în eternitare, Ștefan Bănică rămâne un simbol al artei teatrale și cinematografice românești.