Portret de artist • Cântărețul Aurelian Andreescu (1942 – 1986)

Vocea sa unică – tremolată, caldă, profundă și viguroasă – i-a asigurat un loc în inimile melomanilor.

Articol de AP, 12 mai 2025, 11:14

Născut la București pe 12 mai 1942, Aurelian Andreescu avea să devină una dintre cele mai mari voci ale muzicii ușoare românești, poate chiar cea mai valoroasă, după cum afirmă criticii.

Cântărețul și-a început destinul artistic în umbra unei epoci în plină transformare, dar vocea sa avea să răzbată prin timpuri, cucerind o țară întreagă.

Debutul său la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia, în 1963, cu melodia „În tot ce e frumos pe lume”, de Elly Roman, a fost doar primul pas într-o carieră meteorică. Mai apoi, Aurelian Andreescu a devenit unul dintre cei mai căutați și apreciați interpreți de către compozitori, orchestre, realizatori radio-TV și, mai ales, de public.

Vocea sa unică – caldă și profundă – i-a asigurat un loc în inimile melomanilor. Nu cânta pentru faimă, ci dintr-o nevoie interioară de a se exprima prin muzică. Cânta pentru sine și pentru acel public pe care îl iubea sincer, cu o delicatețe rară și o noblețe sufletească remarcabilă.

În 1965, Aurelian Andreescu s-a alăturat Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, alături de care a susținut numeroase turnee în Europa, Israel, Cuba și Turcia, ducând cu el cântecul românesc pe scene internaționale. În 1968, la Festivalul Internațional al Cântecului de la Sopot, Polonia, a obținut locul al III-lea, iar în 1971, ca parte din echipa României alături de Aura Urziceanu și Mihaela Mihai, a câștigat Cupa Europei la Knokke, în Belgia.

Momentul culminant al carierei internaționale a fost în 1973, când a reprezentat România la Olimpiada Cântecului de la Atena, interpretând „Alerg printre stele” de Radu-Eugeniu Gheorghiu, înaintea recitalului susținut de Johnny Hallyday.

Aurelian Andreescu a fost și un interpret de club: vocea lui răsuna seara în cele mai selecte localuri din București și de pe litoral, unde crea, de fiecare dată, o atmosferă de vis, de parcă scena i-ar fi fost casă, iar cântecul – respirația.

De-a lungul carierei sale, Aurelian Andreescu a înregistrat peste 200 de piese, multe devenite standarde ale muzicii ușoare românești. A cântat cu o sinceritate rară, fără ostentație, dar cu o forță artistică imposibil de trecut cu vederea.

Destinul a fost însă nedrept. În 1986, la doar 44 de ani, Aurelian Andreescu s-a stins din viață, răpus de o o ciroză nemiloasă. Artistul a fost înmormântat în Cimitirul Ghencea din București, lăsând în urmă o întreagă generație de admiratori și o moștenire artistică de neprețuit.

„Aurelian Andreescu a fost probabil cel mai valoros interpret pe care l-a avut muzica ușoară românească din timpul său, și nu numai. Cânta pentru satisfacția sa. Avea vocea tremolată, viguroasă, încânta publicul, pe care l-a iubit și respectat totdeauna. Era echilibrat și avea sufletul nobil”, spunea compozitorul Temistocle Popa.

Glasul lui Aurelian Andreescu ne amintește că muzica poate fi eternă atunci când este făcută cu har, cu inimă și cu respect pentru frumusețea lumii.