Portret de artist • Actorul Septimiu Sever (1926 – 2017)

Septimiu Sever rămâne în memoria culturală drept una dintre cele mai pregnante voci ale teatrului și filmului din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Articol de AP, 30 aprilie 2025, 11:31

Născut la 30 aprilie 1926, la Turda, Septimiu Sever a urmat drumul artei dramatice cu o vocație autentică, desăvârșindu-și studiile la prestigiosul Conservator Regal de Muzică și Artă Dramatică din București, în 1947.

Timp de aproape un sfert de secol, Septimiu Sever a fost un pilon al scenei românești, interpretând peste 50 de roluri, dintre care mai mult de jumătate la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”.

Artistul și-a construit cu rigoare o carieră strălucită pe marile scene ale țării: Teatrul Național din București, Teatrul Mic, Teatrul „Ion Creangă”, dar și pe scene din Petroșani, Satu Mare, Brașov sau Sibiu, acolo unde și-a făcut debutul.

Septimiu Sever a jucat alături de legende ale teatrului românesc – Lucia Sturdza-Bulandra, Ștefan Ciubotărașu, Clody Bertola, Fory Etterle – și a fost asistentul celebrului George Vraca la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, formând generații de viitori actori.

Printre rolurile care i-au marcat destinul scenic se numără cele din „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu Hașdeu, „Trei generații” de Lucia Demetrius, „Horia” de Mihail Davidoglu sau „Hanul de la Răscruce” de Horia Lovinescu, creații în care sensibilitatea sa profundă și timbrul vocal nobil l-au impus ca o figură aparte a artei teatrale.

Glasul său cald și grav a fost o prezență constantă și inconfundabilă la Teatrul Național Radiofonic, acolo unde Septimiu Sever a devenit un nume emblematic.

Pe marele ecran, și-a pus amprenta în filme esențiale pentru cinematografia română: Mitrea Cocor (1952), De-aș fi… Harap Alb (1965), Dacii (1967), Mihai Viteazu (1971) sau Marisol (1983).

În 1971, Septimiu Sever a luat decizia de a emigra în Canada, împreună cu soția sa, Erastia Peretz – fostă Miss România în 1931 – continuându-și acolo cariera cu o remarcabilă adaptabilitate. A devenit cunoscut în spațiul francofon canadian, mai ales în Quebec, prin serialul de succes Grand-Papa (1976–1979), dar și în alte producții televizate și cinematografice precum Jeunes en liberté, Manon, Le Matou sau Un signe de feu.

De asemenea, a fost un educator pasionat, predând arta teatrului la colegiile Brébeuf și Notre-Dame, și un animator cultural activ în comunitatea locală – conducând teatrul de vară din Marieville până în 2002, unde a regizat și interpretat cu aceeași eleganță și rigoare profesională care l-au definit toată viața.

A jucat în producții internaționale, alături de actori de renume precum Michael York și Geneviève Bujold (Final Assignment, 1980), și a explorat cu succes și genul thriller (Evil Judgment, 1984) sau comedia dramatică (Le Matou, 1985).

Pentru întreaga sa activitate artistică, Septimiu Sever a fost decorat în 1967 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a, o recunoaștere a unei contribuții de excepție în domeniul artei dramatice.

Septimiu Sever s-a stins din viață pe 15 august 2017, la Montréal, la vârsta de 91 de ani, lăsând în urmă o operă densă, o carieră ce a traversat continente și generații, și o amintire vie în inimile celor care l-au ascultat, l-au privit și l-au admirat.