Portret de artist • Actorul George Constantin (1933 – 1994)

Gloria maestrului George Constantin a fost fără pereche în spațiul nevăzut al Teatrului Radiofonic.

Articol de AP , 3 mai 2025, 11:21

Gloria maestrului George Constantin a fost fără pereche în spațiul nevăzut al Teatrului Radiofonic.

Născut pe 3 mai 1933, la București, George Constantin avea să devină una dintre cele mai puternice și distincte voci ale teatrului și filmului românesc. Crescut în modestie, într-o casă de serviciu din cartierul Regie, fiu al unui șofer și al unei casnice, destinul său artistic părea la început improbabil. Dar talentul adevărat nu cunoaște granițe sociale.

Moartea timpurie a tatălui, mutarea familiei în Ghencea, teama din timpul bombardamentelor din 1944 și anii de foamete l-au călit, nu l-au înfrânt.

Primul contact cu teatrul l-a avut la doar zece ani, în sala „Muncă și Lumină” din cartierul Uranus, o întâlnire care i-a aprins în suflet focul scenei. La 15 ani, era deja elev la o școală profesională de aviație, dar teatrul îl chema. Norocul și harul s-au întâlnit în 1949, când profesoara Ella Butffy l-a remarcat într-un rol memorabil – Tipătescu, din O scrisoare pierdută. De atunci, George Constantin a știut ce drum va urma.

A urmat, cu perseverență, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Respins la prima tentativă, a fost admis un an mai târziu, recitând Cetatea Neamțului cu o forță care l-a consacrat. A debutat scenic la Teatrul Armatei și s-a impus rapid în roluri majore, într-un mediu profesional cu nume mari precum George Vraca și Nineta Gusti, sub regia unor maeștri ca Ion Șahighian, Lucian Pintilie sau Liviu Ciulei.

Dar gloria lui George Constantin a fost cu adevărat fără pereche în spațiul nevăzut al Teatrului Radiofonic. Cu peste 500 de spectacole înregistrate – un record încă neegalat –, el a fost vocea teatrului pentru milioane de români. Sub îndrumarea regizorului Dan Puican, a trecut cu eleganță și gravitate de la Shakespeare la Cehov, de la Hemingway la Molière, dăruind ascultătorilor personaje vii, vibrante, inconfundabile.

Cariera sa cinematografică este, de asemenea, impresionantă: de la Reconstituirea (1968) – capodoperă a cinematografiei românești – la roluri de forță în Bietul Ioanide, Burebista, Ștefan Luchian, Cuibul de viespi, Cel mai iubit dintre pământeni și multe altele, a construit o filmografie solidă, marcată de gravitate și magnetism interior.

În 1967, i-a fost conferit Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a, în semn de recunoaștere a contribuției sale remarcabile la arta dramatică.

George Constantin a murit pe 26 aprilie 1994, în București. A lăsat în urmă nu doar un gol imens, ci o moștenire artistică monumentală. În amintirea sa vie:

• există Festivalul Internațional de Teatru pentru Elevi „George Constantin”,
• Sala Studio „George Constantin” la Teatrul Nottara,
• studioul „T2” al Teatrului Național Radiofonic poartă din 2004 numele său,
• în 2009, Radio România Cultural i-a dedicat spectacolul documentar „George Constantin – un artist pentru eternitate…”,
• iar în 2016, a fost omagiat cu o stea pe Aleea Celebrităților din București.

Dincolo de aplauze și decorații, George Constantin rămâne un magistru al rostirii, un model de verticalitate artistică, o voce care răsună dincolo de timp. A fost, așa cum îl numește fiul său, actorul Mihai Constantin, un artist pentru eternitate.