Tradiţii pentru spor şi sănătate în Joia Mare
Articol de Marian Stoica, 9 aprilie 2026, 09:00
După citirea primelor cinci pericope din rândul celor 12 pericope evanghelice ale deniei din această seară, are loc aducerea Sfintei Cruci din sfântul altar şi aşezarea ei în mijlocul bisericii, spre închinare.
Scoaterea Sfintei Cruci din altar, care reprezintă cerul, şi aşezarea ei în naosul bisericii, care simbolizează lumea, reprezintă ieşirea Fiului lui Dumnezeu din slava dumnezeiască şi venirea Sa, în istorie, în lume.
Iisus Hristos a fost cu adevărat răstignit cu trupul, sub Ponţiu Pilat şi Irod Tetrarhul, iar suferinţa Sa a fost model de jertfă pentru toţi martirii creştini care mărturisesc că nu există experienţă a împărăţiei lui Dumnezeu fără Cruce, fără jertfă (Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994).
Iisus Hristos a murit pe cruce după firea omenească, căci potrivit Sfântului Ioan Damaschin, însuşi Fiul lui Dumnezeu a suferit toate schingiuirile în trup, însă firea Sa dumnezeiească şi singura impasibilă a rămas impasibilă. Se poate spune astfel că Dumnezeu a suferit în trup, dar în nici un caz nu se poate spune că Dumnezeirea a suferit în trup, sau că Dumnezeu a suferit prin trup.
Slujbele din Sfânta şi Marea Joi cuprind Denia sau Utrenia şi Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
În cadrul Sfintei Liturghii euharistice din Sfânta şi Marea Joi se scoate Agneţul, care se conservă în Sfântul Altar de-a lungul întregului an, pentru a fi dăruit celor nou botezaţi, celor bolnavi şi celor ce se împărtăşesc în regim de urgenţă.
Ca semn al legăturii dintre Botez, Mirungere, Euharistie şi taina Bisericii Sfinţite şi Sfinţitoare (mai ales Altarul şi Antimisul), se sfinţeşte Sfântul şi Marele Mir de Patriarhul unei Biserici autocefale, împreună cu membrii Sfântului Sinod.
Tradiţii pentru spor şi sănătate în Joia Mare
Totodată, este ultima pomemire a morților din timpul Postului Mare. În noaptea dintre Miercurea Mare și Joia Mare se spune că mormintele se dechid iar sufletele celor care au trecut la cele veșnice se întorc în locurile unde au trăit și rămân până în sâmbăta dinaintea Rusaliilor. La sate se lasă scaune afară pentru ca aceștia să se odihnească și se face foc în curte pentru a se încălzi.
Se cinstesc grânele și grădinile. Este interzis să se muncească în casă, în caz contrar abătându-se asupra acasei ghinoionul, seceta, dăunătorii în livezi.
Este ziua în care se înroșesc ouăle și se prepară cozonacii și pasca.
În această zi, fetele fac noduri la sfoară după fiecare evanghelie și pun sfoara sub pernă pentru a-și visa alesul.
Legenda spune că Joimărița le verifică pe femei cât au tors iar dacă le prinde dormind, le face neputincoase tot anul.
