SPANIA: Mormântul neolitic al influentei „Doamne de Fildeş” îşi dezvăluie secretele
Articol de AP, 8 iulie 2023, 08:30
Un fastuos mormânt neolitic descoperit în Spania, despre care oamenii de ştiinţă credeau că i-a aparţinut unui bărbat, a fost ridicat, de fapt, în amintirea unei femei, care pare să fi fost cea mai influentă persoană din societatea preistorică locală, relatează Agerpres, citând AFP.
Inițial, arheologii l-au denumit „Bărbatul de Fildeş”, dar de acum înainte va fi cunoscut sub titulatura de „Doamna de Fildeş”.
În societăţile preistorice, doar rămăşiţele umane străvechi pot să documenteze istoria inegalităţilor de gen. Conservarea precară a scheletelor face să devină dificilă, sau chiar imposibilă, identificarea morfologică a diferenţelor biologice dintre sexe.
Identificarea genetică este o alternativă tot mai des explorată, dar rămâne limitată, deoarece ADN-ul străvechi se degradează uşor în regiunile cu climă caldă şi uscată, precum cele din Peninsula Iberică.
În vastul sit preistoric Valencina de la Conception, situat în apropiere de Sevilla, arheologii au descoperit construcţii funerare monumentale şi având o vechime de aproximativ 5.000 de ani – o perioadă de la sfârşitul Neoliticului, cunoscută sub numele de Epoca Cuprului.
Practicile funerare favorizau pe atunci înhumările colective, dar arheologii au remarcat în 2008 un mormânt individual ce datează dintre anii 2900 î.e.n. şi 2650 î.e.n. şi care a ieşit în evidenţă. O examinare antropologică fizică standard l-a identificat atunci pe ocupantul său: un bărbat cu vârsta cuprinsă între 17 şi 25 de ani, potrivit unui studiu publicat în această săptămână în revista Scientific Report.
Alături de schelet, se aflau obiecte de prestigiu: o mare farfurie din ceramică conţinând urme de vin, o mică unealtă din cupru (pentru a străpunge pieile), obiecte din lemn şi din fildeş. Şi un colţ de elefant african, un caz unic în Europa.
Smalţ dentar
La ceva timp după înhumare, noi artefacte somptuoase, inclusiv un pumnal din cuarţ cu mâner de fildeş, au fost depuse în mormânt.
‘Cantitatea şi calitatea ofrandelor funerare implică faptul că era vorba despre cea mai influentă persoană din punct de vedere social din Peninsula Iberică în Epoca Cuprului’, precizează autorii studiului, care citează precedente cercetări întreprinse asupra populaţiilor preistorice din regiune.
‘Bărbatul de fildeş’ era ‘un individ special, iar noi am vrut să îi confirmăm sexul’, a declarat autoarea principală a studiului, Marta Cintas Pena, specialistă în inegalităţile de gen ale primelor societăţi umane complexe.
Echipa ei a recurs la un aliat preţios: dinţii fosilizaţi. Cercetătorii au folosit o nouă tehnică de analiză a smalţului dentar străvechi, care conţine cantităţi mari dintr-o proteină, Amelogenină. Gena care gestionează sinteza ei este situată pe cromozomii sexuali şi a permis dezvăluirea faptului că defunctul era, de fapt, o femeie.
‘A fost o surpriză. Pentru a fi complet siguri, am analizat un al doilea dinte, care a confirmat rezultatele’, a declarat Marta Cintas Pena, cercetătoare la Universitatea Sevilla.
Studiul a asociat această descoperire de cea a unei camere mortuare colective, ridicată foarte aproape de mormântul ‘Doamnei de Fildeş’, două sau trei generaţii mai târziu. În acea cameră funerară au fost înhumate 15 femei tinere, al căror sex a fost identificat cu ajutorul osemintelor lor. Şi ele au fost înhumate alături de obiecte preţioase, similare celor depuse în mormântul strămoaşei lor (fildeş, ambră, ţinute decorate).
Cea mai puternică
Din epocile care au urmat, ale bronzului şi fierului, au fost documentate şi alte cazuri ale unor femei înhumate cu fast – precum ‘Doamna din Vix’, în Burgundia. Însă în acele perioade, ‘înmormântările bărbaţilor de rang înalt prevalau’, au subliniat autorii studiului.
În schimb, în situl neolitic Valencina, niciun bărbat cu statut social atât de înalt nu a fost încă descoperit.
Studiul avansează ipoteza potrivit căreia ‘Doamna de fildeş’ ar fi atins vârful ierarhiei sociale prin merite proprii. Dovada constă în absenţa bunurilor în mormintele copiilor, ceea ce sugerează că statutul social nu era obţinut prin ‘dreptul din naştere’, spre deosebire de societăţile din Epoca Bronzului.
Acea femeie pare să fi fost, prin urmare, ‘cea mai puternică persoană’ dintr-o epocă în care ‘societatea europeană occidentală devenea tot mai mult ierarhizată, cu o ‘elită’ din care ea făcea parte în mod clar’, a declarat Marta Cintas Pena.
În societăţile prestatale, conducerea era de obicei masculină. Studiul nostru sugerează că ‘în preistorie lucrurile nu stăteau întotdeauna aşa’, a concluzionat cercetătoarea spaniolă.
Atenţie însă la ‘mitul matriarhatului primitiv’, a comentat Anne Augereau, specialistă în preistorie la Institutul naţional de cercetări arheologice preventive (INRAP) din Franţa, care nu a participat la studiul spaniol.
‘Nicio societate matriarhală nu a fost identificată până în această zi într-o manieră de necontestat’, a subliniat Anne Augereau, autoarea volumului ‘Femmes neolithiques’ (‘Femei neolitice’).
FOTO: Universidad de Sevilla
