În așteptarea lui Moș Nicolae

Articol de Andrei Enache, 5 decembrie 2025, 22:24

În fiecare an, la data de 6 decembrie, este marcată sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Potrivit tradiției creștine, Nicolae a dăruit mult săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi, i-a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi.

Potrivit Rador Radio România, cultul popular al sfântului Nicolae datează astfel din secolul al XI-lea, când cruciații din Bari, Italia, au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira, iar arhiepiscopul Nicolae al Veneției a zidit două biserici, una în 1036, la Bari, iar cealaltă în 1039 la Veneția, în care să așeze moaștele. Cei doi arhiepiscopi, Ilie de Bari și Nicolae de Veneția, au răspândit de altfel cultul sfântului Nicolae în Occident. Mai mult, papa Urban al II-lea a cunoscut cultul sfântului Nicolae la Bari, unde s-ar fi săvârşit adevărate minuni.

Există obiceiul ca în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii să își lase ghetele în fața ușii așteptând cu speranța că vor primi cadouri, constând, în general, în dulciuri. În unele zone, copii îi lasă moșului apă sau morcovi pentru calul său, amintește Rador Radio România.

În unele regiuni ale României, copiii găsesc în dimineața zilei de 6 decembrie, pe lângă dulciuri și fructe, o nuielușă, în semn de avertisment pentru momentele în care sunt neascultători.

Există tradiţia din bătrâni ca nuieluşa Sfântului Nicolae să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Crăciun, însemnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa.

Tot în tradiţiile româneşti, Moş Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazanoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii şi apără soldaţii pe timp de război.

Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice, dedicate în special lupilor şi spiritelor strigoilor, început la mijlocul lunii noiembrie – Filipii de Toamnă, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei – şi încheiat la începutul lunii decembrie cu Zilele Bubatului, Varvara, Moş Andrei, specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

În acest sens, sărbătoarea Sfântului Nicolae prefigurează victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului.