Nouă specie de orhidee, descoperită în Parcul Natural Bucegi

O nouă specie de orhidee a fost descoperită în Parcul Natural Bucegi, anunță Societatea Ornitologică Română.

Prima observaţie a fost realizată în vara anului 2009, în timpul unor studii realizate în teren. După 14 ani, noua specie de orhidee endemică a dovedit că poate forma populaţii stabile.

Noua specie a primit numele de Epipactis bucegensis şi a dovedit, în 14 ani, că poate forma populaţii stabile, numeroase, sănătoase în partea de sud-est a parcului.

„La prima vedere, în lumina aspră a zilelor fierbinţi de vară, plantele arătau mai degrabă ca un grup deosebit de Epipactis helleborine deshidratate, verzi-gălbui, ofilite, perfect camuflate în vegetaţia maronie, ierboasă, din jur. Cele mai izbitoare trăsături au fost inflorescenţele alungite, purtând mai multe flori discrete, alb-crem, complet închise, atârnate ca un pandantiv, ovare de culoare verde-gălbui, un indiciu clar al unei specii cleistogame, autogame, total diferite de cele cu polenizare încrucişată, chasmogame de ex. Epipactis helleborine.

După o examinare mai atentă, care a presupus deschiderea manuală a mai multor flori, împreună cu colaboratoarele mele Lori şi Mihaela Balogh, am observat structura neobişnuită a labelului fără nectar, căruia îi lipsea complet mezohilul, adică segmentul îngust dintre porţiunea bazală (hipohil) şi vârf (epihil), trăsătură care diferenţiază acest taxon de toate celelalte specii europene de Epipactis”, a declarat Nora Anghelescu, doctorand al Univesităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti şi autoarea „Orchids of Romania”, primul album botanic care include toate speciile de orhidee sălbatice cunoscute şi confirmate până în prezent în România.

Apariţia florii a fost monitorizată în următorii ani. Au fost făcute mai multe fotografii digitale, dar nu au fost efectuate nici măsurători detaliate, nici descrieri formale la momentul respectiv. Din păcate, monitorizarea ulterioară a populaţiei de Epipactis bucegensis nu a fost posibilă, deoarece în vara anului 2012, zona a fost complet distrusă şi cea mai mare parte a florei a fost pierdută din cauza unei dezvoltări imobiliare masive. Cu toate acestea, la 17 iulie 2022, în cadrul unui studiu de teren botanic, au fost (re)descoperite două noi populaţii în partea de sud-est a parcului natural, la o altitudine de aproximativ 820-980 metri. Împreună, cele două populaţii reuneau peste 60 de exemplare.

Deoarece Epipactis bucegensis este autogamă, aceasta prezintă toate trăsăturile morfologice caracteristice unei specii autopolenizatoare. Florile acesteia sunt închise, pandante, fără miros şi colorate discret.

Epipactis bucegensis preferă un climat subalpin răcoros, cu umiditate moderată, cu soare până la umbră parțială, pe substraturi uscate până la umede, neutre până la calcaroase sau alcaline. De asemenea, crește în păduri deschise, lângă marginile pădurilor, în păduri mixte de foioase și conifere, pajiști, tufărișuri și habitate antropice, cum ar fi marginea drumurilor rurale și urbane, gazon sau terenuri private. 

În ciuda dificultăților întâmpinate, populațiile numeroase de Epipactis bucegensis, formate în partea de sud-est a Parcului Natural Bucegi, au caractere specifice foarte bine conservate, ce prezintă o variabilitate mică sau deloc. Datorită flexibilității fenotipice mari a genului ca răspuns la cerințele de mediu, formarea de populații micro-endemice cu mecanisme de reproducere diferite a dus, în ultimii ani, la schimbări notabile, rapide în cadrul taxonomiei genului Epipactis. Sunt descrise în mod constant adaptări morfologice noi la habitate noi, izolate, taxonii recent apăruți făcând adesea subiectul multor discuții. Astfel,  Epipactis estse considerat unul dintre cele mai complexe și mai dinamice genuri de orhidee din Europa din punct de vedere evolutiv. Trebuie totuși subliniat că Epipactis bucegensis, un micro-endemism al Parcului Natural Bucegi, se dezvoltă în zone limitate, orhideele fiind, de multe ori, victimele defrișărilor masive din cauza expansiunii urbane rapide și a activităților antropice crescute, precum creșterea vitelor, agricultura, turismul și dezvoltarea imobiliară.

Conform Strategiei UE pentru biodiversitate (2020-2050), care lucrează pentru refacerea mediilor naturale prin stoparea distrugerii ecosistemelor și a pierderii biodiversității, ar trebui implementate măsuri eficiente pentru a proteja și conserva aceste habitate fragile care adăpostesc specii endemice rare. În consecință, Nora Anghelescu și echipa sa de cercetare propun ca acest taxon Epipactis bucegensis, care se limitează exclusiv la un singur lanț muntos, să fie tratat ca „Periclitat” (EN) conform criteriilor Listei roșii stabilite de Comitetul pentru standarde și petiții al IUCN.

Textul integral și bibliografia pot fi citite aici. 

FOTO: Facebook/Nora de Angeli