Jurnal de voluntar INVICTUS • Ziua 8

Voluntar Invictus și redactor la Radio România Internațional, Iulia Opran pedalează în cadrul Ștafetei Veteranilor.

Articol de AP , 30 octombrie 2024, 10:17 / actualizat: 4 noiembrie 2024, 10:21

Am ajuns la Tășnad pe noapte. Obosită, cumva normal după atâtea zile de pedalat și cu prea puțin somn sau mâncare caldă, dar fericită! Fericită că am reușit să duc cei peste 700 de kilometri. Dar am avut susținere puternică de acasă!

Dimineață, vineri, 25 octombrie, am luat primul mic dejun obișnuit după multe zile. Bun ceaiul fierbinte, bună și omleta. Bun totul!

Apoi am plecat spre ultima redută eliberată de soldații români în 25 octombrie 1944, orașul Carei.

A fost un drum plin de provocări (întregul traseu, cei 700 de kilometri), un drum cu multe lecții de viață, cu pene (3 la număr), cu dureri, ba de genunchi, ba de spate, dar nimic nu m-a putut opri.

Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost aproape și au crezut în mine chiar dacă mulți se așteptau să renunț în orice clipă!

Mulțumesc, în primul rând Invictus România pentru că m-ați primit în marea voastră familie!
Așa cum am mai spus, după ce i-am cunoscut personal pe militarii Invictus (militari răniți în teatrele de operații), am simțit că am o datorie față de ei și astfel am început să îi ajut, așa cum pot. Alerg și pedalez cu tricoul Invictus ori de câte ori am ocazia pentru că lumea trebuie să știe că Eroii se află printre noi, nu doar în cărțile de specialitate. Istoria se scrie în fiecare zi!

Când simțeam că mi se termină rezerva de optimism vorbeam cu îngerul meu păzitor de acasă, Vali!
Mulțumesc, Vali Ioniță pentru tot ajutorul, atât logistic (altfel dormeam prin gări) cât și moral!
Fără tine drumul meu ar fi fost aproape imposibil! Sau, cu siguranță ar fi fost mai greu! La fel ca la Sarnico, ai crezut în mine mai mult decât o făceam eu! Este incredibil cât de mult se schimbă perspectiva atunci când primești energie pozitivă!

Apoi, tot cu energia ta, mi-a mai venit în cale un înger păzitor, dl colonel Claudiu Margin, de la Sighișoara!

Vă mulțumesc din suflet pentru tot ajutorul, pentru căldura cu care am fost primită în unica cetate medievală din SE Europei încă locuită, Sighișoara!

Mulțumesc domnului Ciprian Ene de la Ploiești care m-a ajutat cu logistica și care mi-a dat speranță că și în generația domniei sale există oameni extraordinari! Are doar 33 de ani și foarte multă dorință de a face bine!

Mulțumesc domnului colonel Gheorghiță Mihailiuc, garnizoana Brașov, care a ajutat-o pe micuța Triban cu semi-încălțări noi, camerele de rezervă pentru bicicletă, dar și pentru bucuria cu care ne-a întâmpinat sâmbătă seară (era trecut de ora 20:00 când am ajuns la Brașov).

Mulțumesc domnilor de la Sf Gheorghe care ne-au tot umplut bidoanele cu ceai fierbinte, antigelul de care aveam atâta nevoie în diminețile atât de reci și sumbre. De fapt, la fel a fost și la Brașov, cineva avea mereu grijă ca bidoanele să fie umplute cu ceai fierbinte!

Mulțumesc doamnei sublocotenent Daniela Colceriu, garniziana Miercurea Ciuc, pentru mănușile pe care mi le-a împrumutat și în care cred că pusese și un mic calorifer!
Nu mai puteam ține frânele din cauza mâinilor înghețate…

Mulțumesc, din nou, domnului colonel Claudiu Margin care a făcut posibil din imposibil și așa am fost primită cu brațele deschise si la Brașov, și deopotrivă la Miercurea Ciuc și Târgu Mureș!

Mulțumesc domnului comandant Priță cât și domnului colonel Man, garnizoana Tg. Mureș pentru susținere!

Mulțumesc domnului Sepsi pentru recuperarea bagajelor!

Mulțumesc, Philip Stremțan pentru prietenie! Asta cuprinde tot! Onorată să am asemenea prieteni!

Mulțumesc, Alin Danciu pentru că ai reușit să ne dezmorțești cu viteza ta ideală pentru noi, ceilalți (bicicliștii) și pentru plăcintele delicioase de la Topa!

Mulțumesc, Dan Magdaș pentru că întotdeauna ai o vorbă bună, o rezolvare pentru tot!
Uimită și mândră în același timp (cu toate că mândria nu este tocmai o virtute) că domnii colonei din garnizoana Zalău și-au amintit de participarea mea de anul trecut!

Mulțumesc, Cristina Miia și Gabriel Ion pentru susținerea de dinaintea acestui drum lung cât și de la final! Și pentru că răspundeți “prezent” la fiecare “convocare” din Pauza Mare!

Mulțumesc, Cosmin Popa pentru încurajări și gânduri!

Mulțumesc, Liviu Vasile și Iulian Șerban pentru că întotdeauna drumul între prieteni este mai fain și pare mai scurt (61 km, respectiv 110 km).

Mulțumesc domnilor de la Jandarmeria Ploiești care m-au ajutat cu prima pană de cauciuc!

Mulțumesc domnului Istoan de la Sighișoara care m-a ajutat cu celelalte două pene! Domnule, aveți un junior minunat! Să vă trăiască!

Mulțumesc domnului maior Dănut Nicola pentru susținere pe drumul către casă, drum care a trecut aproape de granița de vest a țării.

Mulțumesc Poliției Militare pentru tot suportul, transportul bagajelor, asigurarea parcurgerii în siguranță a traseului, acesta făcându-se pe drumuri publice!

Mulțumesc presei militare cu care am avut bucuria să mă reîntâlnesc la Mc Ciuc, Brașov și Câmpia Turzii?

Mulțumesc echipei de fete, plutonier Roxana Bontaș (care în 2022 a parcurs întregul traseu albastru), sergent Alina Vulcan (am alergat/pedalat împreună și anul trecut de la București la Ploiești) și soldat Emilia Ceaușelu (sora Alinei, la fel, am pedalat împreună și anul trecut) pentru că am împărțit bune și mai puțin bune de la Polul Frigului până la final! Și am fost o echipă!

Mulțumesc, Florin Brușten, colegul meu de o viață, directorul Studiourilor Teritoriale, pentru promovarea evenimentelor marca Invictus, implicit a Ștafetei Veteranilor!

Mulțumesc, Andi Huțanu, redactor șef Radio Cluj, pentru susținere! La anu’ vă aștept să pedalăm împreună de la Cluj până unde vă lasă obligațiile de serviciu!

Mulțumesc, Radio România Oltenia Craiova și Alin Cîrțînă pentru promptitudine!

Mulțumesc, Andrei Paleu pentru ideea acestui Jurnal de voluntar! Cu rugămintea de a-mi ierta întârzierea ultimelor două tronsoane, dar a fost puțin complicat, dacă nu chiar greu!

Mulțumesc Armatei Române pentru spiritul de Învingător pe care l-am regăsit de fiecare dată când am interacționat cu viața cazonă! Pentru mine sunteți un model! Înainte de a arunca cu pietre, căci așa sunt unii oameni, ascultați-le poveștile de viață, în spatele multor zâmbete se ascunde multă durere, mult efort și o necontenită luptă cu sine! În spatele uniformei întotdeauna se află un Om!

Mulțumesc și tuturor celor pe care, poate din neatenție, i-am omis! Sunteți în sufletul meu!

Și nu în ultimul rând, mulțumesc providenței că mi-a fost mereu alături!

Vă salut regulamentar!

(În fotografie, de la stânga la dreapta: Alina Vulcan, Emilia Ceaușelu, subsemnata și Roxana Bontaș)

PS: după cum îmi spunea cineva deunăzi, o pregătire bună a traseului, este un război câștigat!