Jurnal de voluntar INVICTUS • Ziua 4

Articol de Andrei Enache, 23 octombrie 2024, 09:53 / actualizat: 24 octombrie 2024, 8:00

Miercurea Ciuc – Odorheiu Secuiesc- Sighisoara

Când soarele se bătea pentru supremație cu pâcla lăptoasă specifică dimineților de toamnă, noi eram deja pe drum. Din nou!

De fapt, cred că noi am trezit soarele! Și asta pentru că din când în când, pentru a păstra viu spiritul Invictus, toți voluntarii strigam la unison Go Invictus! Întunericul încă dormea liniștit peste oraș. În termometre doar – 8 grade C.

Monumentul Eroului Român Necunoscut, ora 6:30. Acum ne îndreptam către Miercurea Ciuc, cu popas în Odorheiu Secuiesc, un oraș mic dar cochet, cu straturi de flori ce-ți bucură privirea.

În centrul orașului, militarii Batalionului 385 Artilerie “Iancu de Hunedoara”, ne așteptau pentru ceremonia de predare a Ștafetei. Onoruri, momente istorice, căci multe s-au mai petrecut pe pământ românesc.

Pe parcusul zilei, am fost însoțiți de echipa de voluntari alcătuită din militari ai brigăzii 61 Vânători de Munte “General Virgil Bădulescu” (Colceriu Daniela, Dupu Mihail, Brandiu Viorel, Szocs Elemer, Rusu Rodica, Bucur Cosmina,Cazac Teona, Merlușcă Mihai, Andras Karoly, Barabas Laszlo, Căpățână Alexandru, Platon Corina, Jitaru Alina,Mărcuță Andrei) și voluntarii civili Munca Silviu și Jozsa Bela. Aș fi vrut să le aflu poveștile și performanțele sportive. Pentru că sunt foarte buni!

După un drum care ne-a pus la grea încercare abilitățile sportive și răbdarea deopotrivă, cu 30 de kilometri înainte de a ajunge la capăt de zi, o nouă pană.

M-am urcat în autocar, am pus aplicația pe pauză și, la intrarea în singura cetate medievală încă locuită din sud-estul Europei, Sighisoara, am alergat. O zi în care am mâncat doi covrigi luați din Odorhei, și jumătate de cutie de eugenii. Glumesc, erau doar vreo 5 eugenii. Apoi, o scurtă plimbare prin centrul orașului de-o vârstă cu istoria. Magnific! Trebuie să revin, dar nu pe fugă!

România, frumoasă îmi ești!