Portret de scriitor • Poetul Adrian Păunescu (1965 – 2010)

Debutul său editorial, în 1965, cu volumul Ultrasentimente, a fost întâmpinat cu o admirație unanimă, iar critica literară a remarcat încă de atunci „structura nobilă” a poeziei sale.

Articol de AP, 20 iulie 2025, 10:26

Adorat și contestat, iubit cu pasiune și hulit cu înverșunare, Adrian Păunescu rămâne una dintre cele mai puternice și controversate figuri ale culturii române.

Născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, județul Bălți din Basarabia, a trăit o copilărie marcată de strămutări și nevoi, stabilindu-se împreună cu familia în comuna Bârca, județul Dolj.

Poetul a urmat cursurile liceale la Craiova și București, apoi Facultatea de Filologie la Universitatea din București, completându-și formarea cu o bursă la Universitatea din Iowa, SUA – experiență rară pentru un scriitor român în plin comunism.

Poet, jurnalist, publicist, organizator de manifestări culturale, politician și tribun, Adrian Păunescu a fost, în esență, un slujitor al limbii și culturii române, ultimul mare clasic pe care l-a avut literatura română în veacul al XX-lea.

Debutul său editorial, în 1965, cu volumul Ultrasentimente, a fost întâmpinat cu o admirație unanimă, iar critica literară a remarcat încă de atunci „structura nobilă” a poeziei sale, înzestrată cu puterea de a transfigura cotidianul și de a impune viziuni noi asupra lumii.

Într-o vreme când cultura devenise teren de luptă și supraviețuire, Adrian Păunescu s-a ridicat ca un apărător neobosit al valorilor românești. Prin forța sa de expresie și influența publică, a devenit o instituție vie – deopotrivă tribun și poet, amfitrion al cuvântului și al tinerei generații.

Poezia lui este una de atitudine, de trăire intensă și conflict, în care colții ideologici se întâlnesc cu lacrimile umane. În focul versului său se simte suferința, se aprinde speranța și se cere dreptatea. Cu peste 300.000 de versuri publicate în zeci de volume, a depășit în dimensiune chiar și epopeea sanscrită Mahabharata, devenind o legendă vie a prolificității lirice.

Însă poate cel mai cunoscut și mai iubit rol al său a fost acela de fondator și spirit tutelar al Cenaclului Flacăra, fenomen cultural fără precedent în România, care a adunat sute de mii de tineri și a creat o adevărată „națiune în blugi” – o generație care și-a căutat libertatea în poezie, folk și solidaritate.

Adrian Păunescu a încetat din viață la 5 noiembrie 2010, dar moștenirea lui rămâne pentru unii – incomodă, pentru alții – salvatoare. Dar pentru toți, o prezență care nu poate fi ignorată.