Portret de artist • Muzicianul Tudor Gheorghe

Articol de Andrei Enache, 1 august 2025, 11:38

Născut în comuna Podari, județul Dolj, la 1 august 1945, Tudor Gheorghe a urmat Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova (astăzi Colegiul Național „Carol I”), apoi Institutul de Teatru din București, pe care l-a absolvit în 1966. În același an, a fost angajat la Teatrul Național din Craiova, debutând în piesa Cocoșul negru de Victor Eftimiu, și a devenit astfel unul dintre cei mai tineri actori profesioniști din România.

Primul moment de răscruce a venit în 1969, când a susținut recitalul-spectacol Menestrel la curțile dorului, cu versuri din mari poeți români – Blaga, Arghezi, Barbu. A fost debutul în ipostaza care l-a făcut celebru: artistul total, care împletește muzica, poezia și rostirea scenică într-o formă de artă unică. Au urmat Șapte balade și alte 22 de spectacole de poezie și muzică între 1969 și 1996, rod al unor cercetări riguroase la Institutul de Folclor din București.

După 1998, Tudor Gheorghe a pornit într-un turneu permanent, reinventând conceptul de spectacol: nu doar voce și chitară, ci construcții elaborate cu tarafuri, coruri și orchestre simfonice, evocând anotimpuri literare, modele interbelice și teme naționale de profundă emoție.

Anotimpurile mele (2014), Adio, doamnă! (2015), Tot ce-i românesc nu piere și Marșul Unirii (2018) sunt doar câteva repere ale unei creații neîntrerupte.

Distins cu Ordinul Național „Steaua României” în 2002 și cu Ordinul „Republicii” al Republicii Moldova în 2010, Tudor Gheorghe a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității din Craiova și a Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, recunoaștere a unei opere care a readus cultura românească la izvoarele sale.

În 2016, a publicat jurnalul-roman „Vă dau un an din viața mea”, o confesiune cu umor și profunzime despre viață, artă și alegerea drumului propriu.

Tudor Gheorghe a mărturisit că atunci când vocea, energia sau genunchii nu îl vor mai susține, se va retrage cu demnitate.