Portret de artist • Actorul Virgil Ogășanu

Maestrul rămâne un model de rafinament, rigoare și dăruire.

Articol de AP , 17 iunie 2025, 10:07 / actualizat: 17 iunie 2025, 15:28

Născut pe 17 iunie 1940, la Drobeta-Turnu Severin, Virgil Ogășanu este una dintre figurile emblematice ale teatrului și filmului românești, un actor a cărui voce, prezență și eleganță scenică au marcat profund ultimele decenii ale artei dramatice din România.

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa exigentei profesoare Beate Fredanov, Virgil Ogășanu și-a început parcursul artistic cu forța și emoția primelor întâlniri decisive cu publicul.

Debutul său la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț a fost promițător, interpretând roluri în piese precum „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian și „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, ambele sub direcția regizorală a lui Liviu Ciulei. Pentru cel din urmă, a fost distins cu Premiul de interpretare la Festivalul Național de Teatru, în 1965.

Din același an, a devenit actor al Teatrului bucureștean Bulandra, o instituție cu care avea să își identifice numele de-a lungul întregii cariere, pe scena căruia a creat roluri memorabile în spectacole regizate de Cătălina Buzoianu – „Șase personaje în căutarea unui autor” (1995), „Scandal la Palermo” (1997) și „Richard al III-lea se interzice” (2006). Tot la Bulandra a strălucit în „Roberto Zucco” de Bernard-Marie Koltès (regia Benjamin Walther, 2002), dar și în montările regizate de Dinu Cernescu: „Pe lacul auriu”, „Pisica pe acoperișul fierbinte”, „Voiajul domnului Perrichon”.

Maestrul nu a lipsit nici de pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale”, unde a oferit interpretări de referință în spectacole precum „Moartea unui comis voiajor” (regia Horea Popescu, 1999) sau „Omul din La Mancha” (regia Ion Cojar, 2001), dar și în „Scrisoarea”, adaptare după Caragiale, în regia lui Horațiu Mălăele (2012). Pentru rolul Zaharia Trahanache din această ultimă montare, a fost răsplătit cu Premiul pentru cel mai bun actor în cadrul Galei Festivalului Comediei Românești, în 2013.

Virgil Ogășanu a jucat și pe scena Teatrului Nottara, în piese precum „Uzina de plăceri S.A.” de Valentin Nicolau, în regia lui Alexandru Berceanu, demonstrând o versatilitate aparte și o disponibilitate artistică mereu vie.

Actorul a debutat pe marele ecran în 1962 în filmul „Doi băieți ca pâinea caldă”, iar printre titlurile sale reprezentative se numără „Răutăciosul adolescent” (1969), „Facerea lumii” (1971), „Tufă de Veneția” (1976), „Al treilea salt mortal” (1980), „Păcală se întoarce” (2006), „Q.E.D.” (2013), „De ce eu?” (2015). A apărut și în seriale de televiziune, precum „Ministerul comediei” (1999), „Cu un pas înainte” (2007) și „Regina” (2008).

Pe lângă activitatea sa scenică și cinematografică, Virgil Ogășanu a fost cadru didactic la Universitatea Hyperion, formând noi generații de actori, cu aceeași rigoare și pasiune care i-au caracterizat întreaga carieră.

În semn de recunoaștere a contribuției sale la cultura autohtonă, actorul a fost decorat în anul 2002 cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, „pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care a dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

Virgil Ogășanu rămâne un model de rafinament, rigoare și dăruire, o figură tutelară a teatrului românesc.