România pitorească: Popasul păsărilor de la Sânpaul | VIDEO
Zona este cunoscută şi sub denumirea de „Delta în miniatură din Mica Siberie”.
Articol de AP , 27 iulie 2023, 12:53
Rezervaţia naturală de tip avifaunistic „Popasul păsărilor” aparţine de satul harghitean Sânpaul, care este parte a comunei Mărtiniş.
Aflându-se în zona cea mai friguroasă a României, zona este cunoscută şi sub denumirea de „Delta în miniatură din Mica Siberie”, relatează Agerpres.
Iniţial, în locul respectiv a fost o mlaştină, unde poposeau păsările în timpul migraţiei de primăvară şi de toamnă. În anii ’80, aici s-au amenajat lacuri piscicole, pentru pescuit industrial.
Rezervaţia naturală „Popasul păsărilor de la Sânpaul” a fost declarată arie protejată în 2000, pentru a conserva speciile de păsări migratoare şi cuibătoare.
Între speciile de păsări care pot fi observate în rezervaţia din Sânpaul se regăsesc buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), egreta mare (Egreta alba), stârcul roşu (Ardea purpurea), barza neagră (Ciconia nigra), raţa roşie (Aythya nyroca), eretele de stuf (Circus aeruginosus) sau nagâţul (Vanellus vanellus), pescăruşul albastru (Alcedo atthis), vulturul pescar (Pandion haliaetus) sau cormoranul mare (Phalacrocorax carbo).
Flora rezervaţiei este asemănătoare cu cea a Deltei Dunării, fiind bogată în plante hidrofile, stufărişuri şi păpuriş.
Accesul în rezervaţia naturală din Sânpaul se face atât dinspre Miercurea Ciuc, prin Lueta, cât şi dinspre Odorheiu Secuiesc.
În imediata apropiere a ariei naturale protejate, se află drumul judeţean DJ131, ce leagă localitatea Ocland de Mărtiniş.
Fotografierea păsărilor se poate face doar din observatoarele special amenajate, iar pescuitul sportiv se practică numai în zone delimitate.
Turiştii care vizitează rezervaţia Popasul păsărilor pot admira şi alte atracţii ale comunei Mărtiniş. În satul Mărtiniş, menţionat documentar, pentru prima oară, în 1333 cu numele Sacerdos de Sancto Martino, se află ruinele unei cetăţi săteşti (sec XV), o biserică unitariană (1888-1889), cu zid de incintă, o biserică reformată (1804) şi conacul „Ugron” (1790), notează Dan Ghinea în lucrarea „Enciclopedia Geografică a României” (ediţia a III-a, editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002).
