În vizită la Ibida, orașul pierdut al Dobrogei

Ibida este una dintre cele mai mari fortărețe ale Dobrogei, întinsă pe 24 ha și străjuită de peste douăzeci de turnuri și trei porți. 

Articol de M P , 19 august 2025, 11:00

În Podișul Babadagului, la vreo cincizeci de kilometri de Tulcea, se ridică zidurile unei fortărețe uriașe – una dintre cele mai întinse din Dobrogea. Este vorba de cetatea Ibida din localitatea Slava Rusă, acolo unde sub fiecare movilă de pământ stă ascuns un turn, iar sub fiecare piatră – o poveste. 

De peste două decenii, arheologii vin aici în fiecare vară. Ziua lor de lucru seamănă cu un ritual: se trezesc cu noaptea-n cap, beau cafeaua pe fugă, se echipează cu mănuși și pălării și încep să scormonească neobosiți prin pământ.

Lucrează cu atenția încordată, în timp ce praful îmi pare că are, în lumina blândă a dimineții, o aură aproape mistică.

Prima oprire: colțul de nord-vest. A oferit mai multe amănunte Dorel Paraschiv, coordonatorul cercetărilor, la Radio România Constanța:

„Putem observa foarte bine conturul cetății. Fiecare ridicătură reprezintă un turn. Zidul de incintă merge până la baza pădurii, până la acel bot de deal, după care intră în sat, înglobând vreo optzeci de proprietăți. Pe dealul din față, dealul Harada, avem o fortificație anexă care are o latură comună cu orașul propriu-zis. Vă spuneam că orașul are 24 de hectare, fortificația anexă are vreo 3,5 hectare. Ca să ne facem o idee, Histria în acea perioadă avea doar 7 hectare. O altă fortificație, de fapt un mic fort, îl avem și pe cel mai înalt deal din zonă, e vorba de o construcție de vreo 600 de metri pătrați. Spre vest se întinde necropola romano-bizantină a orașului. Trebuie să fi fost mii de morminte, noi prin sondaje am cercetat doar vreo două sute, cel mai spectaculos fiind un cavou de familie pictat, în interiorul căruia am găsit scheletele a treizeci și nouă de indivizi.”

Încercăm să ne imaginăm orașul în picioare: zidurile albe strălucind în soare, turnurile trainice ca niște santinele tăcute, străzile forfotind de lume. 

„Zona nu a fost locuită doar în perioada romană târzie și bizantină timpurie. Pe o rază de vreo 2 km sunt reprezentate toate perioadele istorice. Spre vest, spre Mănăstirea Uspenia, avem un punct unde au fost descoperite foarte multe artefacte paleolitice. Tot în aceeași zonă avem o așezare eneolitică, gumelnițiană. Piese din Epoca Bronzului și din Epoca Fierului descoperim cam peste tot. În spatele Mănăstirii Vovidenia, avem o așezare elenistică cu materiale foarte bogate, o așezare din secolele IV-III înainte de Hristos. Iar pentru perioada romană timpurie avem și aici o așezare nefortificată. Nu putem vorbi de o cetate, dar avem mai multe construcții, printre care un depozit, un horeum. Cea mai importantă descoperire din această zonă e reprezentată de trei diplome militare, toate datate în același an, în 99 d.Hr., în timpul împăratului Traian. O unitate militară a fost lăsată la vatră, iar soldații acesteia s-au așezat la Slava Rusă. Cetatea a fost construită cândva în a doua jumătate a secolului al IV-lea și a funcționat până în al doilea deceniu al secolului al VII-lea, până în timpul domniei lui Heraclius.”

Pe cât de bogată este în vestigii, pe atât de misterioasă e Ibida.

„În ceea ce privește denumirea cetății, izvoarele sunt foarte sărace. Avem vreo douăzeci de inscripții descoperite aici, dar niciuna nu se referă la toponimul care ar reprezenta numele cetății. Avem doar două izvoare literare. Procopius din Cezareea menționează un polis Ibida printre cetățile refăcute din temelii de către împăratul Iustinian. Paradoxal, deși cea mai întinsă cetate din Dobrogea, aceasta nu apare nici pe lista celor 14 episcopate, decât dacă ar fi să menționăm acel toponim Birafon, care de mulți specialiști e localizat la Beroe, adică la Ostrov, în județul Tulcea.”

Istoria cercetărilor la Ibida începe cu întâmplări ce par a fi desprinse dintr-un roman de aventuri.

„Cetatea intră în circuitul științific în anul 1875, când a fost publicată prima inscripție, într-o publicație germană, inscripție descoperită de un negustor de vinuri tulcean, pasionat de arheologie, care a copiat textul acesteia. Hazardul face ca în 2001, înainte de a începe cercetările sistematice, să aflăm că un localnic deține o inscripție pe care o ținea în ocolul porcilor pentru a nu se scufunda troaca. Am recuperat inscripția și, împreună cu un coleg epigrafist din Iași, am spus să vedem dacă, într-adevăr, am descoperit-o noi sau am redescoperit-o. Astfel am aflat că era prima inscripție descoperită la Ibida, cu 126 de ani mai devreme.”

Continuarea articolului aici -> În vizită la Ibida, orașul pierdut al Dobrogei