Peștera Ialomiței, ultima casă a ursului cavernelor
Ascunsă în inima Munților Bucegi, Peștera Ialomiței impresionează prin peisajele sale spectaculoase, legendele fascinante și aerul încărcat de istorie.
Articol de M P , 16 februarie 2025, 17:30
Ascunsă în inima Munților Bucegi, Peștera Ialomiței impresionează prin peisajele sale spectaculoase, legendele fascinante și aerul încărcat de istorie.
Se spune că pentru o călătorie reușită, trebuie să alegem întotdeauna un loc în care să uităm de ceas. Un loc numai potrivit este unul în adâncurile muntoase, printre picături de apă vie, mistere, stânci, stalagmite, în peisajul rupt parcă de real al peșterii ce se spune că le-ar fi fost adăpost lui Zalmoxis și Sfântului Andrei – Peștera Ialomiței.
Peștera Ialomiței este un loc fascinant, în care poți vedea și chiar gusta cea mai pură apă din lume.
Înainte de a pleca într-o astfel de aventură trebuie să fiți pregătiți! Astfel, chiar dacă afară este plină vară, în peșteră trebuie să aveți haine mai groase și, dacă se poate, impermeabile; încălțăminte potrivită și, neapărat, să vă echipați cu căștile puse la dispoziție chiar la intrare.
Temperatura în peşteră oscilează între 4 şi 6 grade, iar umiditatea este destul de mare, între 85 şi 100%.
Pentru persoanele claustrofobe, aici este locul idea să vă depășiți limitele, unele porțiuni fiind atât de înguste încât trebuie să îți ții răsuflarea ca să treci, iar altele fiind atât de joase încât îți dai seama de ce ai repetat de atâtea ori la școală mersul piticului.
Peștera se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „La Altar”, relatează Radio România Brașov.
Chiar la intare, în gura sub formă de semilună a peșterii, se află Mănăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-lea și ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău.
Prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă și impresionează prin cavitatea înaltă și prin spațialitatea generoasă fără a-ți da de bănuit că urmează un pasaj lung de 20 metri, pe alocuri strâmt de 1 metru și înalt de doar 1,5 metri. Acesta duce către alte două săli mai micuțe: Decebal și Sfânta Maria, în interiorul acesteia din urmă aflându-se o stalagmită asemănătoare cu statuia Fecioarei Maria.
După o altă galerie lungă de 40 metri și cu un plan înclinat destul de abrupt, veți ajunge la Răspântie, în dreapta se merge către cea mai pură apă. Aici, pârâul peșterii traversează două lacuri care inițial aveau 12 m lungime și o adâncime de 3 – 3,5 m. Chiar pe plăcuța turistică din zona respectivă este menționat faptul că apă provine din Izvorul de Apă Vie și este numită „Apa Sfântă a dacilor”. Aceasta are încărcătură bacteriologică 0 și este fără nitrați.
Unii specialiști susțin că izvorul ar trece peste zăcăminte masive de argint, care conferă apei puritate maximă ori că această caracteristică ar fi dobândită datorită unor anomalii geo-magnetice.
Revenind la Răspântie, în stânga, după ce urcați un alt șir de scări, ajungeți în cea mai mare sală a peșterii, Sala Urșilor. Aici s-au găsit multe oseminte ale urșilor cavernelor, considerându-se că peștera a fost printre ultimele lor adăposturi în urmă cu mai bine de 10.000 de ani.
Ursus Spelacus Blum a fost o specie de urs de talie mare care a trăit în Europa și Asia, în timpul Pleistocenului. Aceste exemplare aveau un craniu foarte lat, cu o frunte abruptă, iar greutatea lor putea să atingă chiar și 1000 de kg. Le plăcea să petreacă cea mai mare parte a timpului în peșteri.
Sala Urșilor are 72 m lungime, 35 m lățime și 25 m înălțime, iar priveliștea îți taie răsuflarea. În interiorul acesteia simți, cu ușurință, că ai ajuns pe un altfel de tărâm. Atenție și aici, căci podeaua și treptele sunt foarte alunecoase!
De aici, mai parcurgem o galerie îngustă și înaltă de 3 metri până ajungem la fundul peșterii, capăt de traseu pentru turiști și locul în care se află Altarul format din stalactite așezate armonios. Aici sunt puse iconițe, cruciulițe, dar superstițioșii aruncă și câte o monedă în pârul cristalin al peșterii, ca să le aducă noroc.
Specialiștii în speologie explică faptul că dincolo de Altar peștera continuă prin galerii poziționate pe 2 etaje, una dintre ele, cu ani de zile în urmă, fiind vandalizată de turiști și astfel închisă accesului acestora.
Legenda spune că în Peștera Ialomiței ar fi trăit un pustnic care a plecat din schit şi s-a retras aici, reușind chiar să se împrietenească repede cu „locatarul” principal, ursul.
De asemenea, peștera este considerată de mulți și un punct energetic important care, în vremuri de mult apuse, i-a atras deopotrivă pe daci, pe primii creștini și pe călguri. Ba mai mult, legendele locului spun că a fost casă atât pentru zeul dac Zalmoxis, cât și pentru apostolul lui Iisus, Sfântul Andrei.
Peştera Ialomiţei este situată în localitatea Moroeni, județul Dâmboviţa, la o altitudine de 1.660 m, în interiorul Muntelui Bătrâna.
La ieșirea din peșteră, turistul se poate ruga în liniște în biserica de la intare, se poate bucura de o plimbare la pas pe potecile șerpuitoare, iar în zonă se poate delecta cu bucate tradiționale românești la una dintre multe pensiuni.
În plus, pe traseul pe care îl puteți parcurge cu mașina până în apropierea peșterii, puteți da nas în nas oricând cu urși, vulpi sau alte viețuitoare ale pădurilor.
