În drumeție, prin Valea Sâmbetei, spre Vârful Moldoveanu | GALERIE FOTO

Articol de Andrei Enache, 4 august 2023, 12:47

Elevii de la Școala de ghizi – Christian Adventure au susținut examenul practic, recent, într-un traseu prin Valea Sâmbetei spre Vârful Moldoveanu, fiind însoțiți în drumeție de Svetlana Gheorghiescu de la blogul de călătorii David.ro, care își prezintă aventura pe munte pentru Radio Vacanța.

“Am fost bucuroasaă și, în același timp, onorată, când fiica mea m-a invitat la o tură pe munte. Și nu orice fel de tură, ci un traseu spre Vârful Moldoveanu, cu cei de la Școala de ghizi – Christian Adventure. Cu această ocazie i-am cunoscut pe liderii și pe cursantii acestei școli, toți niște oameni minunați, cu care mi-ar plăcea să mai urc pe munte. Deoarece cursurile Școlii de ghizi se apropiau de final, cursanții aveau de susținut un examen scris și unul practic, cei admiși urmând să primească o diplomă de absolvire. Acest traseu, prin Valea Sâmbetei, unul dintre cele mai dificile trasee spre Vârful Moldoveanu a fost ales pentru examenul practic.

Ne-am cazat la Cabana Valea Sâmbetei, locație de unde a și început traseul nostru spre Vârful Moldoveanu. Întrucat eram destul de mulți, liderul, Cătălin Berenghi, ne-a împărțit în grupuri mai mici alcătuite din câte șase persoane. Plecarea pe traseu s-a făcut sâmbătă dimineața, fiecare grup plecând la diferență de zece minute unul față de altul”, scrie Svetlana.

“De la Cabana Valea Sâmbetei, am urmat traseul marcat cu triunghi roșu și, după mai bine de două ore și o urcare destul de abruptă, am ajuns în șaua Fereastra Mare a Sâmbetei.

Am urcat și am coborât și iar am urcat și am coborât, am făcut câteva mici pauze pentru a ne odihni, hidrata, mânca ceva ușor și pentru a face fotografii. M-am bucurat din plin de peisaje minunate, în special de rododendroni.

Vremea a fost frumoasă, am avut parte de mult soare, dar și de câțiva nori și un pic de ceață, vreme perfectă pentru a putea parcurge un traseu atât de lung.

După alte șase ore, am ajuns în șaua Portița Viștei, apoi am urcat pe Vârful Viștea Mare (2.527 m). Acesta este clasat al treilea între cele mai înalte vârfuri muntoase din România, după Moldoveanu (2.544 m) și Negoiu (2.535 m). Toate cele trei vârfuri sunt situate în Munții Făgăraș.

De la Viștea Mare nu mai aveam mult de mers până pe Moldoveanu, dar trebuia traversată o porțiune abruptă si accidentată, numită Spintecătura Viștei. Traversarea acestei porțiuni a fost destul de dificilă și a necesitat o atenție sporită. Ne-am ținut de lanțurile fixate în stâncă, am căutat prize pentru a urca și mă gândeam cu îngrijorare că tot pe acolo va trebui să și coborâm. Am fost un pic speriată, recunosc!

Pentru ca făcusem mult timp la urcare, o dată ajunși pe Vârful Moldoveanu, am făcut câteva fotografii, atât de grup, cât și individuale, ne-am hidratat, am mâncat ceva și apoi am coborât.

Ca semn că am trecut pe acolo, am scris în caietul pe care l-am găsit în cutia metalică de lânga vârf “Am ajuns aici”, am trecut data și numele meu. A fost foarte emoționant si m-am simțit profund recunoscătoare pentru aceasta reușită! Mi-ar fi plăcut să petrec mai mult timp acolo, dar aveam ceva de mers pana la cabană …

Drumul de întoarcere, deși l-am parcurs într-un timp mai scurt, mi s-a părut destul de dificil. Poate și din cauza faptului că eram obosită, iar genunchii mei la un moment dat au cedat. Ca să pot coborî, a trebuit să îmi pun genunchiere la ambele picioare.

Pe creastă, la un moment dat, am surprins Efectul Gloria. Acesta este un fenomen extrem de rar, care se formează atunci când umbra observatorului este proiectată pe ceață. Picăturile minuscule de apă reflectă lumina soarelui înapoi către acesta, formând o aură colorată în jurul umbrei. Efectul Gloria mai poartă numele de “Spectru montan” sau “Spectru Brocken”. Am fost încântată că am reușit să fotografiez atât Efectul Gloria, cât și un minunat apus.

Nu după mult timp, s-a lăsat întunericul și a fost nevoie să aprindem lanternele frontale. Trecusem de Fereastra Mare a Sâmbetei, dar mai aveam ceva de mers până la cabană. Coborârea a fost destul de anevoioasă întrucât era întuneric și trebuia să fim foarte atenți să nu ne accidentăm. Și am tot coborât, iar când am văzut în depărtare luminile de la cabană, am fost foarte bucuroasă și recunoscătoare, în același timp, că nu mai aveam mult de mers și că reveneam cu bine.

Pentru această experiență extraordinară vreau să mulțumesc Școlii de ghizi – Christian Adventure, atât liderilor, cât și cursanților! Fără ajutorul lor, nu cred ca aș fi reușit să ajung pe Acoperișul României.

Deși a fost un traseu dificil, de 16 ore, l-am dus la bun sfârșit. Mi-am depășit limitele, atât fizice, cât și mentale, în anumite situații și m-am convins, încă o dată, că dacă vrei, poti. Că vârsta e doar un număr”, conchide Svetlana.

FOTO: Sveltana Gheorghiescu, Andreea Gheorghiescu & Sorin Stoica