DISTRIBUIȚI

Corneliu Costiniuc a fost ofiţer mecanic pe o vedetă lansatoare de rachete şi profesor la Academia Navală, iar de aproape 30 de ani este pasionat de machetele navale. Numele său este sinonim la nivel mondial cu navomodelismul, după ce şi-a trecut în cont zeci de medalii de aur la competiţiile de profil. Corneliu Costiniuc a vorbit astăzi, cu Larisa Calistru, la Interviul Dimineții, despre pasiunea, imaginația și răbdarea care dau naștere unor vapoare cu suflet.

Eu sunt fata cu dicționarul…multă lume m-a întrebat dacă navomodelismul este un sport sau nu. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române scrie așa: tehnică a construirii navomodelelor. Este un sport sau nu?

Este sport. Neolimpic, e-adevărat, dar are Federație Națională și Internațională. Și sunt legitimat la CS Farul Constanța de prin 1992. A fost atunci o mișcare, au redus ramurile sportive de la Farul și ne-a preluat clubul de la Direcția Județeană.

De unde această pasiune pentru navomodelism?

Inițial, când eram copil, făceam aeromodele. Și am vrut să mă fac aviator în Liceul Militar, dar trebuia aprobarea părinților care nu mi-au dat voie. Și atunci m-am supărat și am venit la Marină. Și odată cu Marina am trecut de la aero la navo.

Și a fost foarte bine, pentru că aveți un număr impresionant de medalii. Chiar vă întrebam înainte de a intra în emisie, știți câte medalii aveți?

Nu știu numărul, dar pot să vă spun că valiza cu medalii are 13-15 kg. Sunt primul român cu medalie de aur la Campionatele Mondiale (1992 la Jablonec, Cehia), apoi la Gdansk după doi ani am fost primul român cu două medalii de aur. Acesta-i avantajul modelismului: nu sunt eu sportivul, concurează machetele, pot să duc mai multe machete la mai multe machete. Numai la machete statice sunt opt clase cu subclase și pot prezenta maximum trei la o clasă. Dar mă duc la mai multe clase și iau medalii diferite, de aceea s-au adunat kilograme de medalii.

Care este cea mai frumoasă amintire?

Sunt foarte multe. Deja nu îmi mai place să mă plimb. În fiecare an am avut și concursuri, și campionate mondiale și europene și acum nu-mi mai doresc să mai ies din curte. Mi-e groază de deplasări, dar trebuie să le facem.

Cam cât lucrați la o machetă?

Depinde de machetă. La aceasta pe care am adus-o în studio, Rechinul, am lucrat trei ani. Am adus și o navă românească, de fapt a fost austriacă rechiziționată de comuniști și folosită ca remorcher pe Dunăre. Am avut machete la care am lucrat un an, dar a fost un an infernal, lucram zi de zi sâmbăta, duminica, mă trezeam în pijama și mă așezam la masa de lucru, iar seara mă prindea tot în pijama. Au fost și machete, cum are colegul meu Andrei Romeo, a lucrat 30 de ani la ea (Vasa). Bine, în timpul respectiv a mai făcut și alte machete, dar atâta a durat lucrarea.

Știu că nu vă alegeți machetele la întâmplare…

Nu! Dacă iau o navă care nu îmi place, nu lucrez cu drag! În primul rând trebuie să îmi placă nava, povestea ei, să fiu atașat, să lucrez cu sufletul mai mult decât cu mâna. Am o colecție imensă de documentație și stau și studiez și observ diferențe de la o navă la alta și când mă atașez de o navă, încep și lucrez.

Știu că aveți și o poveste. În 1989 trebuia să mergeți la CM de la Berlin și nu ați ajuns. De ce?

Eram încă ofițer activ, aveam niște neamuri în străinătate și nu mi s-a aprobat deplasarea de către Serviciul de Contrainformații. Dar macheta a plecat prin colegul Andrei Romeo și a luat premiu. Poate e neplăcută amintirea, dar asta a fost satisfacția: să iau cea mai prețioasă medalie a lotului României (un argint).

E o pasiune navomodelismul?

Eu o numesc boală! La un moment dat, renunți la tot. Între navomodeliști avem colegi care au renunțat și la familie. Un amic din Italia chiar îmi povestea că după un campionat european l-a dat soția afară. Când a ajuns acasă a găsit machetele în hol.

Aveți înțelegere totală din partea soției?

Acum am, da! Dar este a treia soție…Dar mă înțelege perfect. E prima dată când am și eu o cameră, e atelierul meu în care nu intră nimeni. Costă ceva sculele, dar nu foarte mult. Din valoarea machetei, cred că nici 1% nu reprezintă costul materialelor. Restu-i muncă!

Banii de unde îi luați? Faceți rost de sponsori?

Până anul acesta am fost foarte bine sprijiniți și de club și de minister și de federație. Acum au început însă, problemele. Poate știți că anul trecut s-a tăiat drastic bugetul Ministerului Sporturilor. Anul acesta nu s-a mai tăiat, dar s-a redistribuit. S-au suplimentat sumele la sporturile olimpice cu bani de la cele neolimpice. Și ne-am trezit că nu au cu ce veni la concurs colegii din țară. La Campionatul Național de Navomodelism (care s-a desfășurat la Muzeul Marinei Române, între 2-5 iulie) de la 250 de machete câte au fost anul trecut, ne-am pomenit acum doar cu 114. Eu am participat și ca sportiv și ca arbitru. Am avut trei machete, au fost trei medalii de aur pentru navele mele. Ca arbitru? Nu știu dacă sunt sever…Unii mă înjură, alții se abțin….Greu cu banii la sport, în general. Cel puțin am simțit din plin la juniori, unde au fost doar doi concurenți. Dar îi înțeleg, că sunt și eu părinte și nu mi-aș da copilul fără să știu că are cineva grijă de el, că are unde dormi sau ce mânca. Mulți au venit cu mașina personală, stau la prieteni, mănâncă pe unde apucă. Cine își trimite copilul în asemenea condiții?

Și totuși pasiunea aceasta nu-i ține în casă…

Vin, lucrează sau își trimit modelele prin alți colegi. Din Suceava, cel puțin există niște juniori care nu și-au permis să vină. E problemă când dai modelul tău altcuiva, pentru că trebuie să-l și instruiești. Arbitrii pun întrebări și dacă nu ai făcut modelul cu mâna ta…nu prea știi să răspunzi.

Ați câștigat de-a lungul carierei bani din navomodelism?

Eu nu trăiesc din asta! Sunt pensionar militar, pensia chiar nu reușesc să o cheltui. Mereu îmi rămâne câte ceva în cont. De regulă, luam premiere de la federație sau când mă număram printre primii 10 sportivi ai CS Farul și ai județului. Am fost chemat de câteva ori și la Cotroceni și la Comitetul Olimpic.

Ce competiții mai aveți în curând?

Urmează la sfârșitul lunii august un Campionat European la Burgas și la anul un Campionat Mondial, probabil la Rijeka.

realizator interviu – Larisa Calistru / redactor online – Doina Sîrbu / foto – Radio Constanța