Arhiva Radio Vacanța: Radioul care a făcut din mare o voce. Corneliu Leu, Leon Sărățeanu, Alecu Marciuc și generațiile de jurnaliști care au dat sunet verilor românești

Pentru generații de români, vacanța la mare a avut și un sunet: muzică, voci, glume, interviuri și celebrul „Aici Radio Vacanța!”. Povestea a început în 1966, la Mamaia și Eforie, cu o echipă restrânsă de oameni de radio. De-a lungul anilor, prin studiourile de pe litoral au trecut jurnaliști și realizatori care aveau să devină nume importante ale radioului românesc. Printre ei, Corneliu Leu, Leon Sărățeanu, Ion Ghițulescu, Paul Grigoriu, Doina Caramzulescu, Alecu Marciuc și mulți alții...

Articol de Radio Vacanța, 8 august 2026, 05:35

29 iunie 1966: începutul

Radio Vacanța s-a născut în iarna lui 1965-1966, ca un proiect estival al Radioului România. Primele emisii au început experimental la 29 iunie 1966, când programul a fost transmis pe cablu în Mamaia și în cele două Eforii. Coloana sonoră a programului a fost inregistrată inca din iarna lui 1966.

În fruntea proiectului se afla Corneliu Leu, scriitor, jurnalist și om de radio, primul redactor-șef al Radio Vacanța. Alături de el au venit, în prima echipă, Puiu Mustață și Marin Traian. Potrivit mărturiei lui Corneliu Leu, proiectul fusese gândit pentru cinci ore și jumătate de program și era realizat de doar 11 colaboratori. Era o echipă mică pentru un proiect care avea să devină atât de cunoscut. Cei 11 oameni făceau vara, de la mare, un program care în restul anului era susținut de o redacție mult mai numeroasă a Radioului Românesc. Pentru primele emisiuni, oamenii veniți la mare au adus chiar și un camion cu benzi de muzică străină, copiată de la posturile internaționale. Era începutul unui radio care avea să aibă un profil diferit de programele obișnuite ale epocii. ⁠ În iulie 1967 avea să înceapă emisia oficială a Radio Vacanța, din celebra Vilă 27 din Mamaia, aflată în apropierea restaurantului Albatros. Programul era difuzat zilnic și putea fi ascultat în limbile română, engleză, germană, franceză și rusă.  Unul dintre oamenii esențiali ai începuturilor a fost Ion Ghițulescu, comentator sportiv și realizator de programe radio, menționat drept primul realizator al emisiunilor Radio Vacanța. Semnalul postului a devenit rapid recognoscibil: „Aici Radio Vacanța!”, urmat de variantele în limbile străine — „This is Radio Holidays!”, „Ici Radio Vacances!” sau „Govorit Radiostanția Otdîh”. Totul era legat de muzică. Semnalul Radio Vacanța era asociat cu „Valurile Dunării”, valsul lui Iosif Ivanovici, iar vocea postului devenea parte din peisajul litoralului.  Pentru cei care erau pe plajă, la hotel sau la terasă, Radio Vacanța nu era doar un program pe care îl puteai asculta. Era prezent în jurul lor. Iar pentru cei rămași acasă, era una dintre puținele modalități prin care puteau simți ceva din atmosfera unei veri la mare.

Leon Sărățeanu și radioul făcut împreună cu ascultătorii

Printre oamenii care au dat formă Radio Vacanța s-a aflat Leon Sărățeanu, primul redactor-șef adjunct al postului. Într-un interviu realizat în 1998, păstrat în arhiva Radio România, Sărățeanu își amintește nu atât detaliile tehnice ale emisiei, cât relația cu oamenii.

„Pentru că acolo era un contact direct cu ascultătorii.”

Oamenii telefonau, puneau întrebări, se opreau în jurul echipei și intrau în dialog cu realizatorii. Era o formă de radio în care reacția publicului venea imediat. Pentru Sărățeanu, momentul în care simțeai că ai câștigat atenția ascultătorului era asemănător cu o aruncare reușită la baschet: „Era plăcut să vezi când ai nimerit, ca la baschet. Dacă ai reușit să arunci mingea în coș, deci dacă ai stimulat interesul ascultătorului…”  Această relație directă avea să fie una dintre explicațiile pentru succesul Radio Vacanța. Publicul nu era o noțiune abstractă de la celălalt capăt al receptorului. Era acolo, pe plajă, în stațiune, la telefon, în jurul echipei.

Umor, varietăți, interviuri și „enorm de multă muzică”

Radio Vacanța nu însemna doar muzică. Programul era construit din multe genuri, într-un ritm potrivit pentru o zi de vară: „De când porneam emisia, exceptând buletinașele de știri, aveam programe de umor, aveam programe de varietăți, aveam foarte multe interviuri și enorm de multă muzică.” Pentru mulți dintre românii care au ajuns la adolescență și tinerețe în anii ’70 și ’80, memoria vacanței la mare s-a legat tocmai de această combinație: plaja, marea, muzica din difuzoare și vocea Radio Vacanța. Astfel, postul reușea să fie prezent fără să pară că invadează vacanța. Era, mai degrabă, o parte a ei.

O școală de radio pe litoral

Radio Vacanța avea să devină, în timp, și o adevărată școală de jurnalism în direct.

Prin studiourile sale au trecut generații de profesioniști ai Radioului Românesc. Paul Grigoriu și Doina Caramzulescu au realizat, de exemplu, emisiunea specială care a lansat concursurile cu premii în 1976. Mai târziu, pe la pupitrul Radio Vacanța au trecut nume precum Rodica Simonică Grigoriu, care a realizat emisiuni în limba franceză, Ioana Nițescu, și Alecu Marciuc, una dintre vocile importante ale emisiunilor în limbaa rusă, o voce de legendă a programului, tatăl vedetei TVR Iuliana Marciuc.  Au venit apoi Marian Bistriceanu, realizator de programe în limba engleză, Gabriela Langada, pentru emisiunile în limba germană, și Dan Dumitrescu, „Monsieur RV” sau „DD”, asociat programelor în limba franceză.

Lista continuă cu Carmen Săndulescu, Denise Maria Teodoru, George Prodescu, Sanda Valeria Dan și Păuna Pintilie, alături de mulți alți jurnaliști care au trecut prin această adevarată ” redacție de vară.” Printre numele legate de programele în limbi străine se află și Alexandru Fole, iar această componentă internațională era importantă pentru profilul inițial al Radio Vacanța. Nu era întâmplător. În primii ani, postul se afla sub jurisdicția redacției emisiunilor pentru străinătate, iar emisia era concepută și pentru turiștii străini aflați pe litoral.

De la divertisment la „prea mult capitalism”

Radio Vacanța a crescut odată cu litoralul românesc, dar a avut și limitele impuse de epocă.
În 1976 au apărut concursurile cu premii, iar în 1978 postul și-a mutat sediul în Vila nr. 1 din Mamaia. În anii ’80, însă, regimul comunist a ajuns să privească cu suspiciune tocmai ceea ce făcea Radio Vacanța popular: divertismentul, transmisiunile în direct și muzica străină. În 1983, concursurile și transmisiunile în direct au fost interzise, pe fondul restricțiilor impuse de regim. Radio Vacanța a continuat să existe, însă într-un climat în care spațiul pentru divertisment și muzică occidentală devenise tot mai mic.  Și totuși, memoria publicului nu a dispărut…

Radio Vacanța după 1989

După Revoluție, postul a intrat într-o altă etapă. În 1990, Radio Constanța a început să emită din Vila nr. 1 Mamaia, sediul tradițional al Radio Vacanța, iar în 1994 programele estivale au trecut de sub coordonarea Radio România Internațional în zona Departamentului Informații, Publicistică și Sport.  În 1996, pe fondul scăderii numărului de turiști străini, Radio Vacanța a renunțat la emisiunile în limbi străine și a emis numai în limba română. Dar spiritul rămânea același: informație, muzică, divertisment și legătura cu oamenii aflați la mare.

„Un radio pe placul ascultătorului român și pe sufletul lui”

În interviul din 1998, Leon Sărățeanu ajunge, după zeci de ani, la esența acestei experiențe. Pentru el, Radio Vacanța a fost un radio care trebuia să ajungă la oameni, nu doar să se audă: „Un radio pe placul ascultătorului român și pe sufletul lui”, spune Sărățeanu, evocând o perioadă în care prea puține lucruri „mergeau la suflet” sau erau pe plac. Poate că tocmai aici stă explicația pentru memoria atât de puternică pe care Radio Vacanța a lăsat-o. Nu a fost doar un program estival. A fost un loc în care s-au întâlnit oameni de radio, muzică, litoralul și publicul. O echipă mică a pornit în 1966 un experiment care avea să devină, în timp, o școală pentru generații de jurnaliști și una dintre vocile cele mai recognoscibile ale verilor românești. În rest, rămân oamenii, poveștile, benzile cu muzică, telefoanele ascultătorilor și verile petrecute în jurul unui microfon.

Iar Leon Sărățeanu are, după toate acestea, o concluzie simplă:

„Acesta a fost Radio Vacanța.”