Zeița Isis de la Tomis, exponatul lunii martie la MINAC
Bustul din marmură albă – una dintre puținele reprezentări ale zeiței Isis care păstrează integral detaliile feței – face parte din „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”.
Articol de M P , 13 martie 2025, 08:30
Bustul din marmură albă – una dintre puținele reprezentări ale zeiței Isis care păstrează integral detaliile feței – face parte din „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”.
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a ales ca exponat în această lună dedicată femeilor statuia ce o reprezintă pe zeița Isis de la Tomis, stăpâna magiei și a înțelepciunii.
Descoperit în primăvara anului 1962, bustul zeiței Isis face parte din „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”, un ansamblu de 24 de statui antice.
Realizat din marmură albă și datând din prima jumătate a secolului III p. Chr., bustul impresionează prin detaliile feței, păstrate aproape intacte, și prin simbolurile specifice zeiței, printre care semiluna de pe creștet, relatează Radio România Constanța.
Zeița este înfățișată cu părul foarte bogat, pieptănat într-o manieră specifică, cu o cărare care se prelungește în spate până aproape de ceafă. Pe creștet se află unul dintre simbolurile specifice zeiței, semiluna (detaliul este deteriorat). Pe creștetul capului a fost practicată o gaură dreptunghiulară de circa 4 cm adâncime, făcută probabil pentru a se fixa în ea un element mobil, cu reprezentarea unui alt simbol al zeiței.
Detaliile feței sunt redate realistic, de aici și propunerea specialiștilor cu privire la faptul că sculptorul a folosit un model viu. Figura este senină, ochii sunt mari și expresivi, iar arcadele sprâncenelor sunt frumos alungite și arcuite. Gura este mică, cu buzele strânse într-un surâs greu perceptibil. La gât este vizibil chitonul acoperit de un himation ale cărui colțuri sunt legate laolaltă într-un nod cunoscut sub numele de „nod isiac”.
Cu rădăcini bine-cunoscute în religia egipteană, soția devotată a lui Osiris și mama lui Horus, Isis este subiectul unei reinterpretări în epocă elenistică și romană, fapt ce va permite cultului ei să depășească granițele pământului natal, ajungând și pe țărmul Mării Negre, la Tomis.
Epitete precum Fortuna, Augusta, Invicta, Myriopnyma, Victrix, Basileia, demonstrează faptul că zeița protejează toate păturile societății, de la sclavi, femei și copii mici, până la comercianți, militari, magistrați, fiind chiar una dintre divinitățile protectoare ale casei imperiale. Ea patrona dragostea erotică și dragostea conjugală, magia, înțelepciunea, sănătatea, norocul și victoria asupra vicisitudinilor vieții, fiind unul dintre modelele feminine cele mai de succes pe parcursul Antichității.
Isis avea și calitatea de „Sfântă Fecioară a Mării” (Πελαγία), fiind celebrată și la Inventio Osiridis, ale cărui solemnităţi din toamnă, aveau loc la închiderea sezonului navigabil, durau mai multe zile (din 28 octombrie până în 3 noiembrie).
La Tomis, ea a fost adesea adorată împreună cu alte divinități de origine egipteană precum Serapis, Anubis și Harpocrate, iar periodic era celebrată în mari ceremonii publice cunoscute sub numele de Sărbătorile Isidei – charmosyna (χαρμόσυνα).
Datorită dedicațiilor epigrafice, știm că, încă din perioadă elenistică, Isis era venerată împreună cu Sarapis la Tomis. În epocă romană, începând cu primul secol al Imperiului, există dovezi că Tomisul găzduiește mulți credincioși ai cultului zeilor egipteni, organizați în asociații de cult, unii dintre aceștia cu o origine orientală și conduși de către preoți care oficiau ceremoniile necesare.
Prosperitatea orașului, este reflectată și prin faptul că Isis și cultul ei sunt atestate la Tomis pe parcursul secolelor I- IV p. Chr. Nu știm cu exactitate ce s-a întâmplat spre sfârșitul acestei perioade, crepusculul zeilor antici ai Tomis-ului a fost unul mai lent și mai puțin zgomotos decât în alte părți, așa cum atestă noile cercetării.
Isis nu a părăsit niciodată Tomisul, deși templul ei este demult distrus. Zeița încă supraveghează orașul de la înălțimea celebrității pe care o are odată cu descoperirea din 1962, însă astăzi, în locul unui templu, o găsiți în sala tezaur a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
În această lună specială, muzeul invită vizitatorii să descopere această capodoperă a artei antice, simbol al înțelepciunii și magiei feminine.
