Incluziv: Fără pretexte! Sfaturi de antrenament pentru nevăzători în sezonul rece [AUDIO]

Articol de Radio Vacanța, 10 ianuarie 2024, 08:00

Dizabilitatea limitează accesul la activităţile fizice, de aceea sedentarismul în rândul persoanelor cu dizabilităţi este probabil chiar mai accentuat decât în rândul populaţiei generale. Nu e vorba că opţiunile ar lipsi complet, totuşi acestea sunt mai puţine şi necesită mai multă organizare. De exemplu cineva fără deficienţe de vedere îşi ia treningul, încălţămintea sport şi, cu căştile în urechi, e gata de alergare; un nevăzător însă va trebui să caute un partener dacă vrea să facă acelaşi lucru.

Antidotul pentru acest dezavantaj e sociabilitatea, susţine semimaratonista nevăzătoare Alina Dinuţă:

Perioada aceasta o putem contracara prin abilităţi sociale. Poţi să oferi o companie plăcută, să ieşi din rolul de victimă şi asta va face ca oamenii să vină către tine. Poţi să te inserezi în grupuri de prieteni care fac mişcare şi poţi merge şi tu cu ei. Eu merg la sală, la schi şi la căţărat. Am mai fost şi la patinoar, dar acolo mi-a fost mai dificil, fiind foarte multe persoane. Merg la alergat în Parcul Babeş: există pe Facebook un grup, Începători alergători, unde puteţi scrie, pentru că sunt mulţi doritori care ar putea să alerge cu o persoană cu deficienţe de vedere, Alina Dinuţă.

Ada Anton şi Ionuţ Sava sunt doi tineri nevăzători care lucrează la calculator. Pentru cei care au ocupaţii asemănătoare cu ale lor, e cu atât mai important să-şi găsească activităţi fizice chiar şi pe timp de iarnă.

Sedentarismul atrage după sine obezitatea şi bolile cardiovasculare, lucruri la care e bine să ne gândim din timp, pentru că sunt mai greu de gestionat pe măsură ce înaintăm în vârstă:

Eu mergeam la înot la bazinul din Grigorescu, numai că s-a închis în decembrie. Ca alternativă există bazinul din Parcul Babeş. Aici e un pic mai greu cu orientarea în interior: eu singur nu am reuşit să merg niciodată, dar o să-mi fac curaj să mă duc. Mai merg la escaladă în Baciu: escalada e foarte bună dacă ai frică de înălţime, probleme cu anduranţa sau cu răbdarea, acoperă multe lucruri, Ionuţ Sava.

În perioada aceasta fac sport acasă, am o bicicletă pe care mă dau. Mai fac diferite exerciţii pentru mâini, picioare, abdomen, ca să mă menţin în formă şi să am o stare de spirit bună. Poate că pe termen scurt zici că totul e ok, dar pe termen lung pot apărea efecte negative, care e bine să fie prevenite din timp, Anton Ada.

Indiferent de activitatea aleasă, antrenamentul trebuie să fie moderat, atrage atenţia Laura Stroia, campioană nevăzătoare de para karate:

Eventual în casă exerciţii de coardă, flotări, genuflexiuni, abdomene. Exerciţiile cu greutatea propriului corp sunt cele mai recomandate pentru cei aflaţi la început de drum: cu obiecte portative mici, cum ar fi o minge sau un baston, o ganteră de 0.5 kg sau 1 kg. Şi dacă începi la sală, să faci un pic de cardio. Să nu te duci pe greutăţi mari, să acorzi atenţie încălzirii şi hidratării; să nu forţezi lucrurile, pentru că acum rişti să faci cele mai urâte accidentări, Laura Stroia.

Moderaţia e un factor care e obligatoriu să fie luat în considerare şi pentru că în cazul unor afecţiuni ale ochiului, efortul fizic trebuie să fie limitat. Dacă aveţi antecedente privind tensiunea crescută a ochiului sau o sensibilitate a retinei, discutaţi cu medicul oftalmolog înainte de a vă angaja în activităţi intense, cum ar fi ridicatul de greutăţi.

Până atunci însă, o variantă mereu la îndemână este plimbarea. În timp ce vorbiţi la telefon sau în timp ce ascultaţi radio, puteţi face câţiva paşi prin casă (şi vă spun din proprie experienţă că nu e greu ca prin această metodă să totalizaţi chiar şi 6-7 km la sfârşitul zilei). Deficienţa de vedere nu trebuie să devină un pretext pentru a evita activităţile fizice.

Andrea Nagy