Cum să nu fii turistul nesuferit
Articol de M P, 10 august 2025, 11:30
Ce înseamnă politeţe poate că diferă în detalii de la o cultură la alta. Există însă câteva recomandări generale pe care nu strică să le ţinem minte, relatează Radio România Cluj. Asta, dacă nu vrem să se uite localnicii urât la noi.
– Multă lume vorbeşte astăzi engleză, dar nu toată lumea. Asta nu înseamnă că trebuie să ne înscriem la un curs intensiv în limba ţării pe care o vizităm, dar ajută mult dacă la restaurant sau la magazin putem spune măcar te rog şi mulţumesc. Şi încă un lucru: dacă cel cu care vrem să comunicăm nu ne înţelege, să nu începem să vorbim mai tare, sperând că aşa va pricepe mai bine. E mai util să deschidem un Google translate sau o aplicaţie de inteligenţă artificială.
– Indiferent de cât suntem de obosiţi sau de distraşi de băuturile locale, atenţie la volum! Noi ne simţim bine, dar s-ar putea ca urletele de bună dispoziţie să deranjeze pe cineva. De altfel aceasta e recomandarea care li se face cel mai des turiştilor americani.
– Chestiunea bacşişului e ceva în legătură cu care trebuie să ne interesăm, înainte de a pleca. În unele ţări e aproape obligatoriu, în altele însă e considerat o insultă.
– Dacă suntem în vacanţă undeva, e ca şi cum am fi musafiri într-o casă străină. Noi suntem venetici, noi trebuie să ne adaptăm, nu să bombănim toată ziua că lucrurile nu sunt ca acasă. De altfel e ceea ce fac unii englezi în Spania, conform unei agenţii de turism: se plâng că spaniolii nu au biscuiţi aşa cum trebuie, ca la mama acasă.
– Am crede că gesturile reprezintă un limbaj universal, că dacă nu putem să vorbim cu cineva, ne descurcăm cumva dând din mâini. Nu e aşa, un specialist în maniere atrăgea atenţia că în Atena de exemplu diferă gesturile pentru da şi nu. Iarăşi ceea ce diferă e spaţiul personal, care e mai mare în ţările nordice şi mai restrâns în ţările cu o climă caldă. Dacă privim cu atenţie oamenii care stau la coadă, asta ne poate da o idee despre spaţiul personal, al culturii respective.
– Există ţări în care ora stabilită pentru o întâlnire e bătută în cuie. În alte părţi însă e ceva aşa, orientativ. Există un volum, Geografia timpului, care tratează exact această chestiune şi unde scrie că în Brazilia de exemplu diferenţa poate fi şi de o oră, în timp ce în câteva ţări africane timpul se referă doar la o perioadă vagă a zilei. Asta ca să nu aveţi surprize, să nu aşteptaţi şi să nu fiţi aşteptat.
– Şi în final, salutul diferă de la o cultură, la alta. Unii pupă pe obraz, alţii strâng mâna, sau răcnesc de la distanţă. Cunoaşterea variantei potrivite de salut pentru ţara respectivă nu doar că e o formă de politeţe, dar ne poate scuti şi de situaţii jenante.
