Tradiții și obiceiuri de Sfântul Vasile, sărbătorit în prima zi din an de creștinii ortodocși și greco-catolici

Sfântul Vasile cel Mare a trăit în secolul al 4-lea și a fost episcop în Cezareea, cetate în Asia Mică, pe teritoriul Turciei de astăzi.

Articol de Marian Stoica , 1 ianuarie 2025, 09:30

În prima zi a anului, creştinii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc Tăierea Împrejur a Domnului.

Tot astăzi este celebrat şi Sfântul Vasile cel Mare, al cărui nume este purtat de 600 de mii de români, potrivit Radio România Actualități.

Prima zi a anului este, din punct de vedere creștin, ziua în care pruncul născut în Betleem și-a primit numele.

Conform tradiției iudaice, după 8 zile de la nașterea sa, Isus a fost tăiat împrejur, ca orice copil evreu de sex masculin.

Numele pe care l-a primit Fiul lui Dumnezeu făcut om, Isus, înseamnă Mântuitorul, iar Hristos înseamnă Cel uns.

Tot astăzi este sărbătorit Sfântul Vasile cel Mare, care a trăit în secolul al 4-lea și a fost episcop în Cezareea, cetate în Asia Mică, pe teritoriul Turciei de astăzi.

Sfântul Vasile, în doar 9 ani cât a păstorit ca episcop, s-a dovedit un mare teolog, apărător al credinței ortodoxe și un bun organizator al vieții monahale și al activității sociale în biserică.

Este primul episcop care a întemeiat spitale și azile pentru ocrotirea celor săraci și suferinzi.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Vasile cel Mare

Ziua de Sfântul Vasile este prima zi a anului, ziua în care fetele pun punți pentru a visa bărbatul cu care se vor căsători. Punțile sunt făcute din rămurele de măr dulce, construite din două crenguțe, care sunt, mai apoi, plasate în locuri ascunse. De ele se leagă un mănunchi de busuioc, o pară de argint legată cu un fir de ață roșu, un inel, o batistă și un șir de mărgele.  Tradiția românească spune că dacă puntea este plină de brumă, atunci fata se va căsători cu un bărbat bogat, iar dacă puntea nu are brumă, atunci se va căsători cu unul sărac.

Un alt obicei prin care fetele tinere, necăsătorite își pot afla alesul este acela de a pune busuioc la ghizdurile fântânii, iar dacă a doua zi găsesc busuiocul cu promoroacă atunci se vor mărita în acea iarnă.

Prin unele regiuni ale țării se obișnuiește ca fetele să scrie două bilete, unul cu numele lor, altul cu numele băiatului pe care fetele îl gândesc ca soț.  Amândouă biletele le vor pune la culcare sub pernă, iar dimineața bagă mâna sub pernă și vor lua unul dintre ele. Dacă nimeresc biletul cu numele băiatului atunci se vor căsători cu acesta în acel an, dacă nu, atunci o vor face mai târziu.

O altă tradiție este aceea în care fata sau flăcăul, legați la ochi, se duc până la gardul ocolului și numără parii de la 9 până la 1, adică invers, apoi leagă parul numărul 1 cu un fir de ață roșie. Dimineața se vor duce să îl caute, iar dacă parul e drept atunci soțul va fi frumos, mândru și bogat. Dacă parul are noduri atunci va fi bătrân și arțăgos, iar dacă parul e strâmb atunci va fi urât și pocit.

Mai este și un alt ritual vechi, care ne învață că fata care vrea să afle dacă se va mărita în cursul anului sau în anii viitori, trebuie să meargă în cotețul porcilor sau în grajdul vitelor. Aici va trebui să dea cu piciorul într-un porc sau într-o vită și să rostească următoarele cuvinte:  “hui etimp” (anul acesta), “hui atimp” (anul viitor), “hui dincolo deatimp” (al doilea an). Dacă porcul grohotește, iar vita se mișcă la prima strigare atunci fata se mărită în lunile care vin, iar dacă se mișcă la a doua sau la a treia strigare atunci fata se va mărita peste un an sau doi. Dacă se întâmplă să nu se miște, fata va mai avea de așteptat.