Specie de pescăruş mediteranean, observată în România
Articol de AP, 25 mai 2024, 08:37
O specie de pescăruş mediteranean a fost observată pentru prima dată în România, pe Lacul Tătaru din judeţul Brăila, relatează Radio România.
Larus audouinii este un pescăruș caracteristic țărilor din jurul Mediteranei și coastei nord-vestice a Africii, anunță Societatea Ornitologică Română.
„Ca aproape toate celelalte specii de pescăruși (peste 50), este întâlnit în zone acvatice, deși preferă țărmurile marine, și este un ihtiofag (se hrănește cu pește), dar și omnivor oportunist (consumă orice materie organică găsește – insecte, crustacee, plante etc.).
Pescărușii sunt printre speciile cel mai dificil de identificat în teren și există numeroase cărți dedicate diferențierii unui pescăruș de altul. Dificultatea e dată nu doar de penajul foarte asemănător la specii diferite și de faptul că acesta diferă în funcție de vârsta păsării și de sezon, ci și de variabilitatea foarte mare a penajului în cadrul aceleiași specii”, potrivit experților.
În cazul pescărușului mediteranean caracterele de identificare a specie (în cazul păsărilor cu o vârstă de peste 2 ani) sunt ciocul roșu, alături de picioarele gri-albăstrui, plus spatele de un gri foarte deschis. Observate separat, la un alt pescăruș, nici unul dintre aceste caractere nu rezolvă identificarea, dar împreună confirmă specia – Larus audouinii.
Specia e clasificată drept Vulnerabilă conform criteriilor IUCN, deoarece în ultimii 10 ani a scăzut cu peste 50% numărul de exemplare. Declinul populațional a fost cauzat de numărul foarte mic de pui care au ajuns la maturitate în cea mai mare colonie a acestei specii, principalii vinovați fiind prădătorii tereștri și diminuarea resurselor de hrană”, adaugă SOR.
„Chiar dacă pare senzațională, și este pentru pasionații de birdwatching, din punct de vedere ecologic apariția unei specii accidentale, adică în afara arealului cunoscut (a zonelor în care cuibărește, iernează sau poate fi observată în timpul migrației) este… un accident.
Poate fi un prim semn că specia este în expansiune, dar observarea unui singur exemplar (sau chiar a câtorva) nu e suficientă pentru a trage concluzii vis-à-vis de o extindere a distibuției speciei”, mai notează Societatea Ornitologică Română.
„Speciile de păsări nou observate la noi în ultimii ani (și nu sunt puține!) nu reflectă neapărat o stare mai bună a habitatelor, ci sunt mai degrabă un semn al creșterii numărului de observatori specializați (amatori sau profesioniști), al creșterii accesibilității instrumentelor optice necesare pentru observarea (și imortalizarea) păsărilor (binocluri, lunete, aparte foto cu teleobiectiv), al creșterii disponibilității de timp și resurse a celor care au această pasiune și/sau profesie și, de ce nu, al eficientizării comunicării dintre cei care pot confirma, verifica și împărtăși bucuria adusă de inedit”, conchide SOR.
