După 17 ani de tăcere, moara cu apă din Cârțișoara prinde viață
În Cârțișoara, județul Sibiu, o moară cu apă, una dintre puținele rămase în picioare în Țara Făgărașului, va fi repusă în funcțiune.
Articol de M P , 7 mai 2025, 18:30
Roata morii, oprită de aproape două decenii, se va învârti din nou, cu rost și cu rostire, prin efortul oamenilor locului care nu au uitat de rădăcinile satului.
„Povestea morii începe aici, în Cârțișoara, probabil în urmă cu 800 de ani. Satul e atestat din 1202, iar morile de apă sunt menționate de atunci încoace. Nu facem acest proiect pentru profit. Îl facem pentru suflet, pentru memorie și pentru viitorul copiilor noștri”, a spus Laurențiu Dorodici, reprezentantul Asociației Cârțișoara.
Planul de reabilitare nu vizează doar partea mecanică. Moara va fi transformată într-un muzeu viu, în care turiștii vor putea vedea cu ochii lor cum se măcina altădată grâul ori porumbul „cu curuz”, cum spun localnicii.
Vizitatorii vor fi întâmpinați de morar, îmbrăcat în salopetă cu urme de făină, nu în costum de gală, relatează Radio România Cluj.
Moara va avea și un rol educativ și cultural.
În spațiile adiacente se va amenaja un mic punct gastronomic local, unde se vor găti rețete tradiționale, dar și un atelier de sticlărie, pentru a repune în valoare vechile meșteșuguri din zonă.
„Avem în asociație oameni tineri, din Cârțișoara, care au studiat, au muncit în diverse domenii, dar care au ales să se întoarcă și să construiască aici. Credem că prin cultură și educație putem da satului un nou rost, fără să-i pierdem esența”, a mai adăugat Dorodici.
Acesta nu e primul proiect al Asociației. O fostă biserică romano-catolică a fost restaurată, iar acolo se desfășoară deja activități culturale și educative.
Moara va completa această inițiativă, devenind un centru viu al comunității.
Moara din Cârțișoara nu e doar despre apă și piatră. Este despre memorie, identitate și oameni care cred în satul românesc, cu toate frumusețile și încercările lui. Iar roata care va începe din nou să se învârtă va spune, fără cuvinte, că nu tot ce e vechi trebuie uitat.
