Ioan Gyuri Pascu • Melancolie
Articol de AP, 12 ianuarie 2025, 15:05 / actualizat: 22 ianuarie 2025, 15:08
Mă tot întreb la infinit
De ce tot lucrul are şi-un sfârşit
Şi-n chibzuiala mea târzie
Sunt nevoit să te revăd, melancolie
Nu-mi place mutra ta de fel
Şi-apoi apari cu tot nepotrivit, ca un gând mişel
Îmi faci din viaţă serial
Punctezi final c-un intermezzo orchestral
Melancolie, ce coşmar
Stau uşi, ferestre-nchise, însă totul în zadar
Melancolie, hoţ de rând
Îmi cotrobăi printre vise, laşi în suflet rece vânt
Până nu vii mă simt ok
Doar când aud în suflet zgomot surd de chei
Mă fac aşa cum ştii tu bine
Şi simt că parcă mi s-ar face dor de mine
Şi sufletul mi-aş curăţi
De-aş şti că poate astfel te vei mistui
De-ar exista vreun detergent
Să te stârpească, aş fi primul lui client
