Înălțarea Domnului: Tradiții și semnificații
Articol de M P, 29 mai 2024, 09:13 / actualizat: 28 mai 2025, 16:57
Creştinii ortodocşi şi greco-catolici celebrează, joi, Înălţarea Domnului.
Sărbătoarea este, din anul 1920, şi Ziua Naţională de Cinstire a Eroilor în România.
Sărbătoarea mai poartă și numele de Ispas, după numele personajului mitic care a asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor adormiților la ceruri.
Potrivit Radio România Cluj, Înălțarea Domnului semnifică ridicarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor, la 40 de zile după Înviere.
Din acest loc, aflat în mijlocul Apostolilor săi, Le-a vorbit acestora despre cea de-a doua pogorâre a Sa pe pământ.
De Înălțarea Domnului, creştinii ortodocşi se salută cu ”Hristos s-a înălţat! – Adevărat s-a înălţat!”.
În Biblie se vorbeşte despre Înălţarea Domnului ca o realitate istorică a acestui eveniment şi, aşa cum am crezut în Învierea Domnului, tot aşa trebuie să credem şi în Înălţarea Sa la cer.
Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înalțării Domnului apare la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea “Despre sărbătoarea Paștilor”, din anul 332.
Pe atunci, sărbătoarea era celebrată odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârșitul secolului al IV-lea, începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înalțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.
În România, Înălțarea Domnului se sărbătorește din anul 1920.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane hotărăște, în perioada 1999-2001, ca sărbătoarea Înălțării Domnului să fie menționată ca fiind și Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească.
În această zi, în toate bisericile din țară se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul timpului pe câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului iar la ora 12:00 clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase în semn de recunoştinţă faţă de toți acești eroi ai neamului.
Tradiții și obiceiuri
- Se spune că cei care mor în ziua de Ispas ajung direct în ceruri. Mai mult, cerurile sunt deschise între sărbătoarea Paștelui și cea a Înălțării.
- Femeile nu împrumută sare şi nu dau foc din casă, fiindcă există credinţa că astfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte.
- Oamenii îşi leagă frunze de nuc peste brâu, pentru că se spune că şi Mântuitorul le-ar fi purtat în momentul Înălţării.
- Se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu. Este ultima zi când se mai pot mânca ouă roşii.
- Bătrânii spun că, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile se fac până în ziua de Înălţare.
- Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul. În unele zone oamenii se bat cu leuştean ca să fie feriţi de boli şi de rele.
- Există o credinţă populară potrivit căreia cel care moare de Ispas ajunge direct În Rai. Sărbătoarea populară ar proveni din zona Transilvaniei, din Evul Mediu, când avea loc la date diferite. Când ungurii îşi serbau Paştele, românii cereau de la ei caii, ca să-şi lucreze pământul şi invers. Potrivit calculelor calendarului, o dată la 4 sau 7 ani, sărbătoarea Paştilor cădea în aceeaşi zi. De aici a venit şi vorba “la Paștele Cailor”, adică momentul în care caii se odihneau.
