IAȘI: Moaştele Sfântului Pantelimon, expuse la Mănăstirea Hadâmbu

Mănăstirea Hadâmbu datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind o ctitorie veche a unui boier grec pe nume Iani Hadâmbu.

Articol de AP , 12 mai 2025, 16:15

Cu prilejul sărbătorii a 35 de ani de la reînfiinţare, Mănăstirea Hadâmbu din judeţul Iaşi expune, în perioada 16-23 mai, racla cu un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.

Pelerinajul la aşezarea monahală din Dealul Mare vineri, la ora 17:00, de la Mănăstirea „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” şi „Sfântul Pantelimon” din Agia Larisa – Grecia.

„Pelerinajul are loc cu binecuvântarea lui Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, Teofan, şi a mitropolitului Demetriadei, Ignatie. Duminică, 18 mai, de la ora 9:00, Sfânta Liturghie dedicată împlinirii a 35 de ani de la reluarea vieţii monahale a Mănăstirii Hadâmbu va fi oficiată de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Din soborul arhiereilor vor face parte Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Antonie, Episcopul de Bălţi, şi Preasfinţitul Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Racla cu moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon va pleca spre Grecia, vineri, 23 mai”, se menţionează într-un comunicat.

Mănăstirea Hadâmbu datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea (anul 1659), amintește Agerpres. Este o ctitorie veche a unui boier grec pe nume Iani Hadâmbu.

De-a lungul timpului, pe acolo s-au perindat mai multe generaţii de călugări greci. Ei au ajuns cu vieţuirea până în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când a fost dată legea secularizării averilor mănăstireşti (1863). În urmă acestei legi, monahii greci au fost obligaţi să părăsească mănăstirea. În aceste condiţii, mănăstirea rămâne părăsită până în anul 1937, când vin primii călugări români, păstoriţi de ieromonahul Iov Mazilu. Nici călugării români nu au stat prea mult, deoarece în anul 1959, în urma unui decret, au fost daţi afară din mănăstire.

Astfel, Mănăstirea Hadâmbu a rămas părăsită din nou timp de 30 de ani, până în anul 1990, când din încredinţarea Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a fost numit stareţ arhimandritul Nicodim Gheorghiţă.

În cele trei decenii şi jumătate, prin osteneala arhimandritului Nicodim Gheorghiţă şi a ctitorilor, îndrumat de către Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor (în vremea slujirii ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor), s-a ridicat o nouă biserică, o casă monahală, un aşezământ social-filantropic, un altar de vară şi o nouă clopotniţă.

Biserica monument a Mănăstirii Hadâmbu adăposteşte Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Axioniţa. Aceasta a fost pictată după prototip rusesc în 1938 de către părintele Octavian Zmău din Roman, la rugămintea ieromonahului Iov Mazilu, care a fost egumen al Schitului Hadâmbu între anii 1937-1959. Ferecătura generală a icoanei, făurită din argint de către meşterul argintar Ioan Cotfas din Târgu Neamţ, a fost suflată cu aur în atelierele de la Sofrino din Moscova (Rusia). Coroniţele din aur masiv, aplicate pe îmbrăcămintea icoanei, împodobite cu pietre preţioase, rubine, safire şi smaralde, au fost lucrate de meşteri iscusiţi de la Monetăria Statului.

Cunoscută pentru minunile pe care le-a săvârşit de-a lungul anilor, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este cinstită la Mănăstirea Hadâmbu. Aceasta este scoasă în procesiune în incinta străvechii aşezări monahale la Adormirea Maicii Domnului, la Naşterea Maicii Domnului şi la Înălţarea Sfintei Cruci.