Floarea de colț, aclimatizată la câmpie
Articol de Andrei Enache, 30 septembrie 2023, 12:01 / actualizat: 30 septembrie 2023, 21:18
Specialiştii Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău anunță că au reuşit să aclimatizeze Florea de colț la câmpie.
Cunoscută și ca Floarea Reginei, specia este considerată monument al naturii şi este protejată prin lege din anul 1931, amintește Agerpres.
Planta creşte la altitudini cuprinse între 1.800 şi 3.000 de metri, pe cele mai abrupte stânci, în Munţii Alpi şi Carpaţi. În ţara noastră, aceasta se întâlneşte destul de rar şi în locuri adesea inaccesibile, de obicei în zona montană alpină, în Munţii Vrancei, Bucegi, Făgăraş, Maramureş, Rodna sau în Parcul Naţional Cozia.
Cercetătorii au reuşit să obţină seminţe viabile ale Florii de colţ, pe care le păstrează în situaţia în care planta ar putea dispărea din anumite areale.
„Când ne gândim la Floarea de colţ, ne gândim la o floare rară şi la o plantă protejată prin lege, declarată monument al naturii în România. Este o plantă cu un areal restrâns de cultură în mediul ei natural, o găsim în anumite zone muntoase din România şi este apreciată pentru frumuseţea sa. Noi am luat în studiu la Banca de Resurse Genetice această specie. Am reuşit să avem câteva plante care să producă seminţe şi asta este bucuria noastră că avem în conservare seminţe viabile de Floare de colţ.
Aceste seminţe ne ajută să o multiplicăm şi am putea contribui la renaturarea zonelor unde ea a dispărut. Practic să putem interveni dacă este cazul cu răsaduri, cu plante, în timp, dacă se cere acest lucru, să fim pregătiţi să nu pierdem această specie valoroasă. Dacă acum o avem în munţii noştri, trebuie ne bucurăm de ea, trebuie lăsată acolo, pentru că speciile acestea ar putea oricând să dispară.
Anumite schimbări climatice, anumite modificări produse de om pot conduce la pierderea speciilor şi sigur trebuie să fim atenţi, să conservăm aceste resurse, iar dacă se impune, să regenerăm zonele care permit creşterea endemică a acestei plante”, a declarat directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Aclimatizarea Florii de colţ a putut fi realizată prin intermediul unor metode folosite de cercetători pentru o altă specie de plantă – Sideritis Scardica sau Mursalski chai.
„Este o muncă de aclimatizare şi ameliorare. Noi avem experienţa aceasta a aclimatizării, avem o plantă asemănătoare cu Floarea de colţ pe care am reuşit să o aducem în România şi să o cultivăm. Sincer, acum 25 – 30 de ani, părea de necrezut că noi putem să cultivăm în România, chiar în Lunca Buzăului, Sideritis Scardica sau Mursalski chai, o plantă cu un aparat foliar mai bogat, dar uşor asemănătoare din punct de vedere al condiţiilor de mediu cu Floarea de colţ.
Atunci am văzut ce paşi am parcurs, eram speriaţi că nu putem să asigurăm condiţiile de sol pentru că acea plantă creştea la peste 1.700 m altitudine pe terenuri calcaroase şi bine drenate şi atunci a trebuit să studiem cum putem să cultivăm această plantă aici. Acum avem soiuri noi stabilizate genetic, care au fost şi urmează să fie înscrise în catalogul plantelor din România şi din Europa. Sperăm ca în scurt timp, de ce nu, varietatea obţinută aici la Banca de Resurse Genetice să fie multiplicată de cultivatori, de iubitorii de plante”, a subliniat Costel Vînătoru.
„În tradiţia populară românească, Floarea de colţ este un simbol al iubirii. Demult, bărbaţii îşi arătau dragostea culegând o floare de colţ de pe stâncile ascuţite al munţilor şi o ofereau iubitelor. În alte legende, Floarea de colţ este asociată cu momentul Naşterii Mântuitorului. Steaua strălucitoare alb-gălbuie care i-a călăuzit pe magi spre Bethleem şi-a considerat încheiată misiunea după ce magii au găsit Pruncul Sfânt şi a dorit să coboare pe pământ. Tot căutând un loc de odihnă s-a oprit în cleştarul de piatră al munţilor semeţi, cufundaţi în pace şi linişte. Floarea de colţ sau floarea-reginei (Leontopodium alpinum) mai poartă şi numele: albumeală, albumiţă, floare-de-colţ, edelvais, flocoşele, steluţă, floarea-doamnei”, noteaz[ Ministerul Mediului pe pagina sa de Facebook.
