Filă de istorie: Maurice Chevalier, legendar actor și șansonetist (1888 – 1972)

Semnul distinctiv al marelui actor era o pălărie de paie, numită canotieră, pe care o purta întotdeauna pe scenă, alături de costum, devenită un accesoriu care, probabil, ar trebui să figureze în orice muzeu dedicat artelor spectacolului.

Personalitate complexă a culturii franceze, actor, şansonetist, muzician, dansator, actor de teatru şi film, Maurice-Edouard Saint-Léon Chevalier s-a născut la 12 septembrie 1888, la Paris.

Încă din copilărie a apărut în public, ca dansator şi cântăreţ, devenind vedetă a comediilor muzicale, notează Rador Radio România.

În anul 1901, pe când avea doar 13 ani, Maurice Chevalier a primit primul angajament, pentru a cânta într-o cafenea. Acolo a fost remarcat de un impresar, care i-a sugerat să dea o probă pentru un rol într-un musical, pe care Chevalier a trecut-o cu brio.

În anul 1908 debuta, alături de Joaquim Renez în „Trop crédules”, în regia lui Jean Durand.

În anul 1909, Maurice Chevalier  a devenit partenerul de scenă al celei mai mari vedete feminine din Franța vremii respective, Mistinguett, pe numele real Jeanne Florentine Bourgeois, una dintre cele mai celebre artiste care s-a aflat pe scena de la Moulin Rouge şi cea mai bine plătită vedetă a scenei franceze din acea perioadă. Era şi începutul unei furtunoase poveşti de dragoste între cei doi parteneri de scenă.

În 1911, Maurice Chevalier şi Max Linder s-au aflat pe afişul scurtmetrajului „Une mariée qui se fait attendre”, regizat de Louis J. Gasnier, apoi, cei doi au jucat şi în „Par habitude”, în acelaşi an.

În anul 1912, Chevalier şi Mistinguett sunt parteneri în „Une bougie récalcitrante”, regia Georges Monca, aceeaşi echipă colaborând şi pentru „La valse renversante” – 1914.

Maurice Chevalier s-a înrolat în Armată, în perioada Primului Război Mondial, a fost împușcat în spate, apoi a fost prizonier de război. Meritele sale în luptă au fost recompensate cu Crucea de Război a Franţei.

După război, Chevalier a revenit la Paris şi a creat câteva cântece care sunt fredonate şi în zilele noastre, precum „Valentine” (1924). De asemenea a jucat şi în câteva filme, inclusiv în creaţia lui Charlie Chaplin, „A Woman of Paris” şi a făcut o puternică impresie în opereta „Dédé”. După ce i-a cunoscut pe compozitorii americani George Gershwin şi Irving Berlin, „Dédé” avea să fie „important” pe Broadway, în anul 1922.

A urmat apoi o perioadă în care a devenit popular în Marea Britanie şi a continuat cu succes cariera în lumea filmului.

La 10 octombrie 1927 s-a căsătorit cu actriţa franceză Yvonne Vallée, cei doi divorţând la 18 ianuarie 1932.

Prima sa încercare de a avea o carieră pe Broadway a fost zădărnicită de o cădere psihică, iar în anul următor, 1929, și-a revenit și s-a mutat la Hollywood, unde a obținut primul său rol într-un film american, „Innocents of Paris”, un musical în regia lui Richard Wallace.

În 1931, Maurice Chevalier  a fost nominalizat la premiile Oscar pentru două roluri, din filmele „The Love Parade” (regia Ernst Lubitsch, 1929) și „The Big Pond” (regia Hobart Henley, 1930). „The Big Pond”, i-a dat posibilitatea lui Chevalier să interpreteze primul său mare hit din perioada americană, „Livin’ in the Sunlight, Lovin’ in the Moonlight”, pe text şi muzică de Al Lewis şi Al Sherman.

În anul 1935 a revenit în țara natală, după ce aventura sa peste Ocean se materializase în 11 producţii cinematografice.

A continuat să se afle pe afişele mai multor producţii pentru marele ecran, printre acestea aflându-se „Folies Bergère de Paris” (1935), „Vagabond bien-aimé” (1936), sau „Pièges” (1939).

În anul 1937, s-a recăsătorit cu actriţa şi dansatoarea franceză Nita Raya, de care avea să divorţeze în 1946.

Maurice Chevalier și-a petrecut cea mai mare parte din Al Doilea Război Mondial izolat de lume, cariera sa cinematografică s-a întrerupt în perioada 1939-1947, el având totuși scurte apariții în public. După război, a fost acuzat că a colaborat cu regimul de la Vichy, însă aceste acuzaţii au fost combătute, Chevalier fiind achitat în mod oficial, în urma unui proces complicat.

În perioada următoare, popularitatea sa creşte exponenţial, mai ales după apariţia în filmul musical „Gigi” (1958), în regia lui Vincente Minnelli şi a lui Charles Walters, în care a jucat alături de Leslie Caron și Hermione Gingold, împreună cu care a interpretat cântecul „I Remember It Well”. Excepţionala peliculă avea să fie multipremiată, cu nu mai puţin de 9 premii Oscar şi cu 3 premii „Golden Globes”.

În 1958, Maurice Chevalier a fost nominalizat la „Globul de Aur” pentru cel mai bun actor (comedie/muzical), pentru prestaţia din „Love in the Afternoon”, iar un an mai târziu a fost nominalizat la acelaşi premiu, pentru realizările sale din „Gigi”.

În anul 1959, el joacă, alături de Deborah Kerr, în filmul ”Count Your Blessings”, în regia românului Jean Negulesco, apoi apare în câteva producţii ale lui Walt Disney.

Anul 1962 îi aduce lui Maurice Chevalier încă o nominalizare pentru „Globul de Aur”, pentru cel mai bun actor (dramă), pentru rolul din „Fanny”, în regia lui Joshua Logan.

Accesoriul distinctiv al marelui actor era o pălărie de paie, numită canotieră, pe care o purta aproape întotdeauna pe scenă, alături de costum, devenită un accesoriu care, probabil, ar trebui să figureze în orice muzeu dedicat artelor spectacolului.

Cariera sa remarcabilă a fost răsplătită cu numeroase premii şi distincţii, printre care Crucea de Război, 1914–1918, titlul de ofițer al Ordinului Național de Merit, Legiunea de Onoare în grad de Ofițer – toate din partea statului francez -, Premiul Oscar pentru întreaga carieră şi Premiul Cecil B. DeMille – ambele în 1958, Premiul special Tony – în 1968, iar post-mortem, a fost inclus în Grammy Hall of Fame – în 1997 şi în topul Disney Legends – în 2002.

Maurice Chevalier  s-a stins din viață la 1 ianuarie 1972, la vârsta de 83 de ani, la Paris, fiind înmormântat la Hauts-de-Seine.