Eurovision 2026, semifinala 1: între spectacol și sincope de execuție. Ce vedem disearǎ la TV

Organizată de ORF și găzduită de Wiener Stadthalle, prima semifinală se vede în direct în România în această seară, de la ora 22:00, pe TVR1.

Articol de M P , 12 mai 2026, 15:25

Ediția din acest an a Eurovision Song Contest 2026 marchează 70 de ani de existență pentru competiția care a devenit un fenomen global. Organizată de ORF și găzduită de Wiener Stadthalle, prima semifinală se vede în direct în România în această seară, de la ora 22:00, pe TVR1. Transmisiunea este prezentată de Eda Marcus, iar comentariul este asigurat de Ilinca Băcilă și Bogdan Stănescu.

Repetiția generală cu presa de ieri a arătat însă un show care încă își caută ritmul. Deși conceptul aniversar este prezent în fiecare detaliu, de la opening-ul cu „L’amour est bleu” reinterpretat până la grafica dedicată celor 70 de ani, execuția a fost fragmentată. Pauzele tehnice au întrerupt frecvent șnurul, iar intervențiile prezentatorilor au părut adesea improvizate, cu glume care nu au reușit să anime sala. Din culise, un membru al ORF a admis că scenariul este încă „slăbuț”, ceea ce s-a simțit în dinamica generală a show-ului, relatează Radio România București FM.

Nici regia nu a fost lipsită de probleme. Deși producția mizează pe un arsenal tehnic impresionant, cu filmare în UHD și camere de cinema digital de tip ARRI Alexa, coordonarea între cadre a lăsat de dorit. Momentul Moldovei, Satoshi – „Viva Moldova!”, a fost afectat de o sincopă vizibilă: un black screen urmat de o preluare ezitantă a imaginii, cu o cameră mobilă care părea că nu știe exact ce trebuie să surprindă. În alte situații, camerele de filmare au ajuns să fie vizibile în cadru, semn că regia live nu este încă perfect sincronizată.

Pe scenă însă, concurenții livrează un spectacol consistent. Moldova deschide în forță, cu un show construit pentru reacția publicului și cu revenirea spectaculoasă a Alionei Moon într-un moment-cheie. Suedia, prin Felicia și „My System”, vine cu rețeta bine cunoscută, impecabil executată, dar fără elemente de surpriză. Croația, cu LELEK și „Andromeda”, construiește o atmosferă întunecată și coerentă, în timp ce Grecia propune, prin Akylas și „Ferto”, unul dintre cele mai elaborate staging-uri ale serii, bazat pe mișcare și spațiu scenic.

Portugalia, reprezentată de Bandidos do Cante cu „Rosa”, aduce un moment de respiro, elegant și bine echilibrat, înainte ca Georgia, cu „On Replay”, să impresioneze vizual, dar să ridice semne de întrebare la nivel vocal. Italia, prin Sal Da Vinci și „Per Sempre Sì”, mizează pe teatralitate și pe o poveste scenică memorabilă, în timp ce Finlanda, cu „Liekinheitin” interpretată de Linda Lampenius și Pete Parkkonen, pare unul dintre cele mai solide momente ale serii, atât ca energie, cât și ca execuție.

A doua parte a semifinalei este mai inegală. Germania, prin Sarah Engels și „Fire”, reușește să ridice nivelul cu un show intens și televizat eficient, în timp ce Belgia și Lituania își găsesc cu greu ritmul, afectate inclusiv de probleme tehnice în repetiție. Polonia, cu ALICJA și „Pray”, se remarcă prin siguranța vocală, într-un moment care ar putea conta decisiv la jurii.

Unul dintre cele mai așteptate momente vine din partea San Marino: Senhit, alături de Boy George, aduce „Superstar” pe scenă într-un act construit clar în jurul apariției artistului britanic. Intrarea sa, dezvăluită dintr-un decor care se deschide ca un portal, este gândită ca punct de maxim impact și are toate șansele să funcționeze excelent pe televiziune.

Finalul aparține Serbiei, cu Lavina și „Kraj Mene”, un moment atmosferic și controlat, care închide semifinala într-o notă intensă vizual.

În ansamblu, prima semifinală promite diversitate și câteva puncte forte clare, dar rămâne vulnerabilă la nivel de execuție tehnică. Rămâne de văzut dacă, în direct, mecanismul complex al producției va funcționa fără sincope.

Pentru publicul din România, miza reală vine însă joi, în semifinala a doua, când Alexandra Căpitănescu va intra în concurs cu piesa „Choke Me”, în poziția a treia. Un moment care va decide dacă România își continuă parcursul în finala unei ediții aniversare ce încearcă să fie spectaculoasă, chiar și atunci când nu este perfectă.