Cinema feminin, toată luna martie, la Institutul Cervantes

Accesul la proiecţii este gratuit, în limita locurilor disponibile.

Articol de AP , 3 martie 2024, 13:50

Creaţii cinematografice semnate de artiste din spaţiul cultural hispanic vor putea fi urmărite, în martie, la Institutul Cervantes din Bucureşti.

Noua ediţie, organizată sub motto-ul „Spaţiu feminin”, este curatoriată de Mostra Internacional de Films de Dones de Barcelona.

Organizatorii anunță 4 sesiuni de lungmetraj (trei documentare şi un film de ficţiune), precum şi o serie de scurtmetraje, care vor putea fi vizionate în Sala Auditorium a Institutului Cervantes din Bucureşti (Bulevardul Regina Elisabeta 38) în zilele de 4, 8, 11, 18 şi 25 martie, începând cu ora 19:00.

Accesul la proiecţii este gratuit, în limita locurilor disponibile.

Seria de filme din acest an, „Spaţiu feminin”, urmăreşte explorarea unor poveşti mai puţin obişnuite prin intermediul ficţiunii audiovizuale şi aducerea pe marele ecran a unor personaje care, deşi banale, ascund vieţi pline de pasiune şi imaginaţie.

„Cu fiecare film al acestei serii, vom aborda poveşti care sunt atât micro-istorii personale, dar şi istorii ale unei societăţii: femeile spectatoare de film care, prin pasiunea lor, susţin cinematografia, cabaretul ca micro-univers în care se nasc reţele de sprijin, sau transformarea relaţiei dintre o mamă şi o fiică de-a lungul anilor. Filmele care alcătuiesc acest program au fost selectate dintre creaţiile ultimului deceniu – atât de ficţiune, cât şi de non-ficţiune – din Spania şi America Latină. Toate regizoarele selectate au dat dovadă atât de o mare dorinţă de autocunoaştere, cât şi de comuniune prin intermediul imaginii şi al cuvântului”, au declarat curatorii seriei, reprezentanţii Mostra Internacional de Films de Dones de Barcelona, instituţie care împlineşte în 2024 trei decenii neîntrerupte de activitate.

PROGRAM

4 martie: „La Mami | Mami”, de Laura Herrero Garvín (2019, Spania şi Mexic, 80 min.)
Documentarul urmăreşte viaţa de zi cu zi a femeilor care lucrează ca dame de companie la Cabaretul Barba Azul din Ciudad de Mexico, în special a Doamnei Olga, cunoscută sub numele de „Mami”: fostă dansatoare de cabaret, cu peste 45 de ani de carieră în spate, ea se ocupă acum de baia femeilor, unde le oferă fetelor sprijin şi echilibru. Mami – o adevărată bijuterie, un portret social, etic şi teribil de uman al lumii fetelor de companie.

8 martie: „Viaje al cuarto de una madre | Călătorie în camera unei mame”, de Celia Rico (2018, Spania, 94 min.)

Lungmetrajul de debut al Celiei Rico a avut un succes răsunător pe scena cinematografică spaniolă. A primit 18 nominalizări la diferite premii şi a câştigat Premiul pentru tineret la Festivalul de la San Sebastian şi Premiul Asecan pentru cel mai bun film. Interpretarea magistrală a relaţiei dintre o mamă şi o fiică de către două actriţe remarcabile, Lola Dueñas şi Anna Castillo, a completat rigoarea narativă şi excelenta punere în scenă a acestei mostre de „cinematografie de calitate”.

11 martie: Scurtmetraje la feminin

„Oro rojo | Aur roşu”, de Carme Gomila (Spania, 2021, 12 min.)
Scurtmetrajul de animaţie relatează povestea a trei femei imigrante marocane care muncesc pe câmp în Huelva. Prin intermediul acestei poveşti, filmul denunţă diferite probleme sociale, cum ar fi exploatarea mediului, rasismul şi capitalismul.

„Escamas | Solzi”, de Katherina Harder (Spania, 2020, 17 min.)
Un scurtmetraj care explorează intimitatea oamenilor şi locul pe care îl ocupă imaginile în percepţia acestora asupra lumii. După o mastectomie la sân, Alicia nu reuşeşte să se mai identifice cu propriul corp. În urma unui accident casnic, face cunoştinţă cu noua ei vecină, Lucia, o femeie transsexuală. Fiecare va regăsi în cealaltă un sprijin în procesul dificil de autodescoperire şi acceptare.

„Sorda | Surdă”, de Nuria Muñoz Ortiz şi Eva Libertad (Spania, 2021, 21 min.)
Primul scurtmetraj filmat în limbajul semnelor nominalizat la Premiile Goya, în care cele două cineaste abordează conflictul personal al protagonistei, interpretată de actriţa surdă Miriam Garlo – sora Evei Libertad – în joaca ei cu sunetul şi auzul, care devin personaje ale poveştii. Cum poate o femeie surdă să facă faţă unei societăţi pline de prejudecăţi? – aceasta este întrebarea care traversează proiectul cinematografic.

18 martie: „Las Cinéphilas | Cinefilele”, de María Álvarez (Argentina, 2017, 71 min.)

Acest lungmetraj documentar, urmat de Timpul pierdut (2020) şi Apropiatele (2021), a fost primul din trilogia despre artă, semnificaţia acesteia în timp şi despre rolul acesteia în a da sens vieţilor oamenilor, în special celor ale femeilor.

Documentarul relatează povestea a trei femei pensionare, care locuiesc în Buenos Aires, Madrid şi Montevideo. Deşi separate de o distanţă geografică mare, toate trei împărtăşesc pasiunea pentru cinematografie. În faţa camerei de filmat, ele ne oferă o conversaţie cu totul specială, pe care rareori ne oprim să o ascultăm şi care demontează stereotipurile din lumea culturii şi a cinematografiei, o lume percepută ca a fi a tinerilor şi a bărbaţilor.

25 martie: „Africa 815”, de Pilar Monsell (Spania, 2015, 66 min.)

Munca arhivistică şi experimentală a lui Pilar Monsell alături de compania sa de producţie, Proxémica, a plasat-o pe această cineastă în fruntea documentarului creativ. Africa 815, primul ei lungmetraj, a primit numeroase nominalizări şi premii.

Prin crearea acestui film documentar, autoarea dă dovadă de un mare curaj rescriiind povestea complexă a tatălui său din propriul punct de vedere, cu ajutorul fotografiilor şi jurnalelor acestuia din timpul serviciului militar în colonia spaniolă din Sahara în anul 1964.