Cel mai vârstnic pasionat de cicloturism din Banat trăieşte la Reşiţa

Articol de Valentina Adam, 19 septembrie 2023, 22:54 / actualizat: 20 septembrie 2023, 9:10

Ştefan Dorn s-a născut la Lugoj, în judeţul Timiş, şi a mers prima dată pe bicicleta împrumutată de la un prieten pe când era în clasele primare. Este autodidact şi a descoperit repede tainele ciclismului, care l-au captivat iremediabil.

La 15 ani, şi-a cumpărat prima bicicletă proprie, moment în care a înţeles că cicloturismul îi va călăuzi viaţa.

Ştefan Dorn este cel mai în etate pasionat de sportul cu vehiculul pe două roţi cu aport uman din Banat.

”Din Banatul Montan, sunt cel mai bătrân care participă la ture din astea mai deosebite, mai lungi. 

Începând din tinerețe și performând în continuare, fără să fac sport de performanță. Nu m-a interesat sportul de performanță, dar ca mișcare cu bicicleta pot să spun că aproape în fiecare zi parcurg între douăzeci – douăzeci și cinci de kilometri așa. Și săptămânal ture mai deosebite, probabil între șaptezeci, o sută de kilometri pentru o singură zi. Atâta timp cât îți menții ritmul ăsta, poți să spui că ajungi la vârsta mea fără să ai probleme de sănătate. Ca să poți să mergi o sută de kilometri pe zi cu bicicleta îți trebuie și un oarecare antrenament, nu poate oricine să se suie pe bicicletă și să ajungă la performanța aceasta.

Dacă îți faci un plan de acțiune, azi fac atâția kilometri, mâine fac atâția kilometri și în timp îți îmbunătățești performanțele și toate turele chiar dacă sunt de șaizeci, șaptezeci de kilometri și cu diferență mare de nivel, îți vor face plăcere.

Am patru biciclete și le aleg în funcție de tură, în funcție de profilul turei, în funcție de însoțitori. Dacă merg singur sau dacă merg cu echipa. Îtotdeauna bicicleta e un un lucru foarte important și pe măsură ce înaintez în vârstă trebuie să umbli și la bicicletă, nu merge numai să ai condiție fizică. trebuie să umbli și la bicicletă, să ai o bicicletă mai performantă, să te ajute și ea într-o oarecare măsură.

Pasiunea pentru bicicletă o am de mic copil. Fiind în Lugoj, acolo dacă nu aveai bicicletă erai dezavantajat. Acolo totul se făcea cu bicicleta nefiind trasee de autobuze ca în Reșița, mergeai la serviciu, la birt, la piață, după butelie, după ciment, totul se făcea cu bicicleta. La un moment dat era chiar și orașul bicicletelor. Îmi amintesc când eram copil și mergeam cu bunicii înspre Buziaș și înspre stațiune, era plin de biciclete.

De învățat învățam unul de la altul, ne rugam lasă-mi să fac și eu o tură măcar, îți dau o bomboană, nu știu ce, tot felul de promisiuni. Și pe la cincisprezece ani am făcut prima tură cu o vechitură, de la Lugoj la Buzia și înapoi. Fiind o bicicletă veche am pus-o la soare, am făcut baie în Timiș acolo. Când să ne întoarcem acasă… pană de cauciuc. Pe vremea aceea n-aveam o pompă, n-aveam o cameră de rezervă, nu aveam nimic de reparat și eram cu un singur coleg care la un moment dat zice: măi eu trebuie să plec acasă că am necazuri dacă ajung târziu. Zic mergi acasă, văd eu ce fac! Și am luat-o treizeci de kilometri pe jos, pe picioare împingând bicicleta până la Lugoj. Am ajuns până la două noaptea deci a fost un fiasco total”.

Povestea lui Ștefan Dorn, pe Radio România Reșița