24 iunie – Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sânzienele

24 iunie – Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și sărbătoarea populară a Sânzienelor, zi marcată de tradiții, obiceiuri și credințe legate de fertilitate, sănătate și belșug.

Articol de M P, 24 iunie 2026, 11:12

Miercuri, 24 iunie, în Calendarul ortodox este marcată Naşterea Sântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care, conform tradiţiilor populare, mai este denumită Sânzienele sau Drăgaica.

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Deşi Biserica Ortodoxă marchează de obicei ziua morţii sfinţilor, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezatorul fac excepţie de la această regulă, fiindu-le dedicate sărbători cum sunt zămislirea sau naşterea.

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este una din cele şase sărbători închinate de Biserica Ortodoxă Sfântului Ioan, alături de zămislirea lui – 23 septembrie, soborul lui – 7 ianuarie, tăierea capului – 29 august, prima şi a doua aflare a capului lui – 24 februarie şi a treia aflare a capului său – 25 mai, relatează Rador.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia şi a Elisabetei, mama sa, descendentă a seminţiei lui Aaron. Momentul naşterii Sfântului Ioan a fost cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus, fiind vestit de către Arhanghelul Gavriil.

Conform unor cercetători, fixarea Sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul la 24 iunie s-a realizat pentru înlocuirea unor sărbători păgâne, care aveau loc în 22 şi 23 iunie, în perioada solstiţiului de vară şi aveau un caracter agricol.

De altfel, Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este atestată documentar în secolele IV-V, chiar în perioada în care se fixează definitiv şi data Crăciunului.

Sânzienele sau Drăgaica

Ziua de 24 iunie este denumită în calendarul popular Sânzienele sau Drăgaica.

Deşi sărbătoarea populară este asociată sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, şi însemnată ca atare în calendarul ortodox, Sânzienele au la origine un străvechi cult solar – sărbătorile solare fiind considerate praguri peste an, asemănătoare pragurilor din viaţa omului, care presupun ritualuri asemănătoare.

Denumirea de Sânziene este preluată, conform unor opinii, de la Sancta Diana, zeița romană a vânătorii și a pădurilor, iar conform altor cercetători, după micile flori de câmp galben-aurii cu miros dulce (sânziene).

De fapt, în sudul țării, sărbătoarea populară mai poartă denumirea de Drăgaică, Ziua Soarelui, Ursina, sau Amuţitul Cucului.

În tradiţia populară, Sânzienele erau considerate zâne bune, divinităţi nocturne ascunse în pădurile întunecate, în care oamenii nu păşesc.

Tot tradiţia arată că, în noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele circulă prin aer sau pe pământ, cântă şi dansează, umplu de fecunditate femeile căsătorite, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, înmulţesc animalele şi păsările şi împart rod holdelor.

Obiceiuri și tradiții de Sânziene

De sărbătoarea Sânzienelor, care marchează mijlocul verii, sunt legate, în diferite zone din ţară, o mulţime de obiceiuri şi credinţe.

Astfel, ziua de Sânziene este considerată momentul optim pentru culegerea plantelor de leac, dar şi pentru începerea secerişului, iar agricultorii, pentru a avea spor şi sănătate în acest demers, obişnuiesc să se încingă peste mijloc cu tulpini de cicoare.

Un alt obicei arată că fetele strâng în ajun flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă în acea noapte premergătoare sărbătorii, existând credinţa că astfel îşi vor visa ursitul.

Fetele din unele zone ale ţării mai respectă un obicei de Sânziene: pentru a fi plăcute feciorilor, ele se spală pe cap cu fiertură de iarbă mare, iar în ideea de fertilitate şi de protejare împotriva bolilor, fetele şi femeile se scaldă în ape curgătoare sau se tăvălesc dezbrăcate în rouă, înainte de răsăritul Soarelui.

În unele zone, florile de Sânziene sunt împletite sub formă de cruce şi sfinţite la biserică, pentru a aduce protecţia gospodăriei şi a proprietarilor, peste an.

Un alt obicei întâlnit de Sânziene este aprinderea focurilor în care se aruncă substanţe urât mirositoare, pentru alungarea spiritelor malefice, ceremonialul fiind înoţit de strigături şi sunete de bucium.

În zona sud-vestului Bucovinei, este întânit obiceiul „boului înstruţat”, un ceremonial în care masca taurină moare şi renaşte simbolic pentru a marca un nou început de timp calendaristic.

Tot în această zi se fac şi pomeniri la biserică pentru morţi, iar la morminte există tradiţia de a duce flori puternic mirositoare.